„Îngerul copiilor”, doctorul Alexandru Pesamosca, a devenit statuie

La trei ani de la moartea profesorului Alexandru Pesamosca, conducerea Spitalului de Copii „Marie Curie” din Capitală a decis să-i aducă chirurgului un omagiu, amplasând un bust al acestuia în curtea unităţii sanitare. Discipolii săi încă îi simt prezenţa în sala de operaţie.

Zeci de persoane au participat miercuri la manifestările prilejuite de comemorarea a trei ani de când profesorul Alexandru Pesamosca a trecut în nefiinţă, în urma unui atac vascular cerebral. Cadre medicale, copii, părinţi dar şi reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române şi ai autorităţilor locale au asistat la dezvelirea bustului reputatului chirurg, care a operat de-a lungul carierei sale peste 50.000 de micuţi cu malformaţii congenitale. Monumentul amplasat în curtea Spitalului „Marie Curie” din Capitală este creaţia sculptorului Constantin Sinescu.

„Severitate extremă” în sala de operaţie

Cunoscut printre discipolii săi ca fiind de o severitate extremă în sala de operaţie, Pesamosca le-a oferit sfaturi medicale referitoare la pacienţi chiar şi în ultima perioadă a vieţii sale, când locuia într-una din camerele Spitalului de Urgenţă pentru Copii „Marie Curie”. După trei ani, chirurgii încă îi simt prezenţa copleşitoare în sala de operaţie.

„Deşi la început simţeam lipsa acelui maestru care reuşea să ne îmbărbăteze când plecam la lupta cu moartea şi malformaţiile, am reuşit să punem în aplicare multe din ideile lui. Era un om foarte sever din punct de vedere profesional, voia ca totul să fie perfect în sala de operaţie dar când ieşea din sală îţi devenea prieten, tată, profesor şi coleg”, a explicat profesorul Gheorghe Burnei, şeful Clinicii de Ortopedie Pediatrică.

Nina Bratu: Dacă aveai răbdarea să stai alături de el, învăţai enorm

La trei ani de la moartea profesorului, cabinetul său din incinta spitalului a rămas încă neocupat, spune şi doctorul Radu Spătaru, directorul medical. „Ne-a insuflat respectul şi dragostea faţă de micii noştri pacienţi, dar şi dorinţa de a face totul la cel mai înalt nivel. Mi-amintesc că era binevoitor cu cei care erau cinstiţi. Devenea necruţător cu cei care greşeau şi care nu îşi făceau datoria. Ne mai certa uneori în sala de operaţie, dar era spre binele nostru. Nu aveai cum să te superi pe el”, a mărturisit, zâmbind, chirurgul.

Colega sa, doctorul Nina Bratu, a petrecut nu mai puţin de 40 de ani alături de profesorul Pesamosca în sala de operaţie. „Când avem cazuri grele de rezolvat, ne gândim la el. Sfaturile lui, ideile lui sunt prezente în sala de operaţie. Am lucrat zi de zi alături de el, începând cu anul 1972. Dacă aveai răbdarea să stai alături de el, aveai enorm de învăţat. Nu obosea niciodată, deşi opera de dimineaţa până seara”, îşi aminteşte doctorul Bratu.

Deşi se îmbolnăvise şi nu se mai putea deplasa, Pesamosca dorea în continuare să fie util. „Ne chema zilnic pe la el. Nu a fost o perioadă frumoasă, dar nu l-am lăsat singur niciodată. Viaţa lui a fost spitalul acesta”, a explicat Nina Bratu.

Cunoscut nu doar pentru activitatea medicală bogată ci şi pentru cea ştiinţifică, profesorul Pesamosca reuşea să adune medici din toate colţurile ţării cu ocazia zilei sale de naştere, pe 14 martie, când organiza în spital un congres medical. „Nu a vrut să fie înmormântat la cimitirul Bellu, între personalităţi, ci a vrut să fie îngropat în spital, în spatele bisericii. <<Vin să vă bântui dacă nu vă faceţi treaba bine>>, ne spunea”, îşi aminteşte şi anestezista Constanţa Pick.

Ultimul atac vascular cerebral i-a fost fatal

Academicianul Constantin Popa, directorul Institutului de Boli Neurovasculare, a fost cel care l-a tratat în ultimii ani de viaţă pe profesorul Pesamosca. A avut patru accidente vasculare cerebrale, însă ultimul i-a fost fatal. Totuşi, subliniază neurologul, Pesamosca există în continuare.

„După plecarea lui, echipa pregătită de el a dezvoltat secţii întregi pe care ar fi dorit să le vadă. Pesamosca a rămas în medicina românească ca un medic cu viziune globală. Era unul dintre cei mai drăguţi oameni, dar de o exigenţă de la care nu făcea rabat”, a spus academicianul.