Hunedoara: Eugen Evu povesteşte despre cenzura cărţilor

Deşi a fost oţelar, lăcătuş şi termotehnician, Eugen Evu este, mai întâi, scriitor profesionist, cu 37 de volume publicate în trei decenii

Profil
Născut - 10.09.1944
Educaţie - Şcoală tehnică
Experienţă - scriitor
Familie - căsătorit, trei copii


Povesteşte, hâtru şi puţin aplecat de ani, că ar fi vrut să fie jurnalist, însă pentru că tatăl său era pastor penticostal, comisia de exeminare a decis că nu are „origini sănătoase”, aşa că a trebuit să renunţe la studiile pe care intenţiona să le facă la Academia „Ştefan Gheorghiu”. Până la urmă, „morbul” cuvintelor l-a adus însă tot în zona literaturii, hunedoreanul publicând versuri, eseistică, proză, memorialistică, dar şi literatură pentru copii.

De la prima carte, apărută în 1974 –  volumul intitulat „Toate iubirile”, antologia în care îi apăreau primele versuri – şi până în acest an, Eugen Evu a publicat 37 de tomuri, fiind unul dintre cei mai prolifici scriitori. Râde şi spune că datorează acest lucru „unei energii neobişnuite, într-un organism trepidant”.

De la cenzura ideologică, la cenzura financiară

Hunedoreanul spune că, din tot ceea ce a scris, fără îndoială, poezia îi este cea mai aproape de suflet. Adaugă însă că, dacă în perioada comunistă oricărui volum care ieşea de sub tipar îi era aplicat sistemul de control al regimului, manuscrisele fiind „filtrate” de „specialiştii” de la Sinteze, acum singurul tip de cenzură care mai funcţionează este acela economic.

 „Limbajul postmodernist permitea inserarea de «şopârle» în text, iar rolul celor de la Sinteze era acela de a depista eventualele trimiteri ascunse, ingenioase, referirile la spaimele existenţiale, la sentimente de revoltă, de teamă, la durere sau amărăciune. Prin anii ’80 se ştia deja că, dacă vrei să publici un volum, va trebui să apelezi la autocenzură, pentru a nu crea probleme”, a mărturisit Evu.

O bombă amorsată

Pentru a deveni scriitor profesionist, regula era să ai cel puţin trei volume publicate, o critică favorabilă şi premii ale Uniunii Scriitorilor.

Eugen Evu, devenit între timp şi cetăţean de onoare al Hunedoarei, îşi aminteşte că decizia Securităţii a fost ca el să rămână un simplu membru stagiar pentru că „un om care gândea şi care se opunea cenzurii era o bombă amorsată”. Abia în 1990 Mircea Dinescu avea să îi confere titlul de membru titular al Uniunii, iar Eugen Evu devenea astfel „scriitor profesionist.”

Psihoterapie prin poezie

Ani în şir a coordonat cenacluri literare în Hunedoara şi a susţinut talentele oraşului, dar susţine că, de fapt, cea mai mare reuşită a sa este aceea că a supravieţuit. „Scriitorul şi poetul mai cu seamă este într-o permanentă luptă cu sinele, aşa că poezia nu este altceva decât o auto-psihoterapie în calea alienării.”


Întrebări şi răspunsuri
Care sunt dorinţele lui Eugen Evu?
Una singură. Să pot să ră-mân activ până în ultimul ceas. Şi ar mai fi un lucru pe care îl doresc pentru Hunedoara: să redevină un oraş transilvănean, nu un amestec de mentalităţi şi comportamente. Tinerii, generaţia imediată trebuie să îşi conştientizeze propria identita-te naţională şi să o reflecte în tot ceea ce trăiesc.

Ce volume urmează?
Voi scoate o nouă carte de poezie, intitulată „Vânătorul de curcubee” (cred că se va întâmpla în luna iunie) şi vreau să tipăresc, până în septembrie şi al treilea volum al „Cărţii întâlnirilor”

ce-i place
„Viaţa, cu paradoxurile ei. Ador viaţa, mi-e dor de viaţă şi îmi place să scriu. Scrisul este un fenomen energofag, dar care permite accesul la energiile subtile ale spaţiului în care trăim”, a declarat Eugen Evu.
ce nu-i place
„Că murim în fiecare secundă. Un scriitor este un nebun lucid, iar poezia este zeiţa lui şi aceasta este singura scăpare de moarte. De asemenea, dacă aş putea, aş schimba memoria ancestrală a lumii şi aş amâna Apocalipsa”, a spus scriitorul.