Hoţii maşinilor de lux, blat cu poliţiştii

Capul unei reţele de hoţi de maşini de lux, Constantin Niculoiu, a fost prins, ieri, la o săptămână după ce dispăruse de la Tribunalul Bucureşti. Bărbatul se afla în zona Parcului Sebastian din sectorul 5 al Capitalei. 

Constantin Niculoiu coordona închirierea maşinilor din străinătate, aducerea lor în ţară şi vânzarea acestora în România. El a fost prins cu ajutorul unui poliţist sub acoperire. La 17 mai 2011, el a postat pe internet un anunţ de vânzare a unui autoturism Chrysler 300C -, furat din străinătate. La scurt timp a fost contactat de un investigator sub acoperire, care i-a oferit suma de 12.000 de euro. Acestuia i-au fost arătate mai multe documente de proprietate false. În următoarele luni, Chryslerul a fost monitorizat prin GPS  şi a  fost localizat la domiciliul lui Niculoiu. În acelaşi mod, el a înşelat mai multe persoane cărora le-a vândut maşini furate. 

„O şpăguţă mică acolo!"

Unul dintre membrii grupării, Ştefan Ciobănescu, a fost prins, la 5 octombrie 2010, în timpul unui control de rutină, cu un Audi A6 furat. În drum spre Brigada de Poliţie Rutieră, el a avut o discuţie telefonică cu o persoană neidentificată, căreia i-a cerut ca, în schimbul unei sume de bani, să-l ajute cu lăsarea în custodie a maşinii. Procurorii susţin că interlocutorul, încă necunoscut, este poliţist sau are legături în rândul lucrătorilor de poliţie.

„I-o dă cu blat, mă!"

Ştefan Ciobănescu, unul dintre hoţi, a sunat, la 5 octombrie 2010, o persoană necunoscută pentru a-i rezolva păstrarea în custodie a unei maşini furate.

Ştefan Ciobănescu: Băi, şefule...Dacă e nevoie, vin să te iau de la ţară, de acolo mă!

Domn: Vin eu. Toată treaba este să putem să facem ceva... Acolo sus, pe piatra cubică zici, nu? (n.r. - la sediul Serviciului de Furturi Auto).

Ş.C. : Da mă, da! Deja a luat-o. ...Trebuia să mă duc azi la RAR cu ea.

D. : Cine a luat-o?

Ş.C.: Nu ştiu, că băiatul e încă acolo.

D. : Aha. Ce hârtii avea la ea ?

Ş.C.: Talon original.

D. : Şi e dată?

Ş.C.: A apărut de trei zile, da.

D. : A apărut?

Ş.C.: Da. Dar mă gândeam că o şpagă frumoasă acolo, şi cu un contract de vânzare-cumpărare, i-ar putea-o lăsa în custodie. Aşa mă gândeam eu. 

D: I-o dă frate.

Ş.C: Păi, eu ştiu că i-o dă, dar dacă n-am avut pe nimeni acolo... eu te-am sunat pe tine pentru că ştiam că e verişorul acolo.

D: Lasă să mă sune şi te sun înapoi.

Ulterior acestei discuţii, Ştefan Ciobănescu a fost contactat de către un complice căruia îi spune că este posibil ca maşina să fie lăsată în custodie.

Mădălin-Florentin Tănase: Ce-au făcut ăia?

Ştefan Ciobănescu: Păi, nu au făcut nimic. Am vorbit şi eu cu cineva şi s-ar putea ca mâine să o iau înapoi, înţelegi? Cu vreo mie de euro. 

M.F.T.: E mai bine aşa. Nici nu i-o mai ia nimeni, nu? I-o dă în custodie.

Ş.C.: Cred. Dar nu cred că i-o dă, frate. Dacă avea un act doveditor că a cumpărat-o sau aşa, mai era cum era, dar...

M.F.T.: I-o dă cu blat, mă, ce dracu'!

Ş.C.: Da. Ţi-am zis, cu blat, mă.