Henry Kissinger: Secolul XXI va fi dominat de relatiile dintre SUA si China

Fost consilier pentru securitate nationala si fost secretar de stat al SUA in perioada de varf a razboiului rece, Henry Kissinger, astazi presedinte al unei firme de consultanta pentru marile

Fost consilier pentru securitate nationala si fost secretar de stat al SUA in perioada de varf a razboiului rece, Henry Kissinger, astazi presedinte al unei firme de consultanta pentru marile concerne economice, e considerat unul dintre analistii cei mai avizati ai realitatilor internationale, punctele sale de vedere fiind studiate cu toata atentia in cercurile politice si ale marelui business. Explicabil, de aceea, interesul starnit de ultimul sau articol (intitulat "Conflictul nu poate constitui o optiune"), publicat in paginile cotidianului "International Herald Tribune". Teza sa este ca secolul XXI, in care abia am pasit, va fi dominat de relatiile dintre cei doi giganti, America si China. Or, in randurile unor oficialitati americane, ale unor membri ai Congresului si ale mass-media se constata critici la adresa politicii Chinei, de la rata de schimb a yuanului (socotita a fi artificiala) pana la consolidarea puterii militare. O confruntare este insa departe de dorit. Realitatea este - afirma Kissinger - ca ridicarea Chinei - si a Asiei - in urmatoarele decenii va duce la o reorientare substantiala a sistemului international, centrul de greutate deplasandu-se de la Atlantic la Pacific. Rolul de astazi al Chinei este comparat de unii cu cel al Germaniei imperiale, la inceputul secolului trecut, de unde si concuzia pe care o trag anumiti oameni politici ca o infruntare strategica e inevitabila si ca SUA ar trebui sa se pregateasca din timp in acest sens. O asemenea presupunere este - in viziunea analistului - pe cat de gresita, pe atat de periculoasa. Imperialismul militar nu corespunde stilului chinezesc, care isi urmareste obiectivele cu multa chibzuinta, rabdare si simt al nuantelor. De aceea, ar fi neintelept ca America sa aplice Chinei politica indiguirii militare, practicata in perioada razboiului rece impotriva Uniunii Sovietice. Un conflict ar putea avea loc numai daca cele doua parti ar abandona moderatia, care a caracterizat relatiile americano-chineze de mai bine de o generatie. Interesul Chinei este sa coopereze cu America din mai multe motive, intre care necesitatea de inlaturare a decalajelor economice interne, imperativul unei ajustari a institutiilor politice pentru accelerarea revolutiei economice si tehnologice, ca si constiinta urmarilor catastrofale ale unui razboi rece cu America pentru nivelul de trai al populatiei - de care depinde legitimitatea guvernului sau. Dar nici America nu va avea de profitat de pe urma unui astfel de razboi, interesele ei impunand, in egala masura, raporturi de colaborare cu China. Concluzia: China trebuie sa evite politicile de excludere a Americii din Asia si sa tina seama de sensibilitatile americane in problema drepturilor omului, iar America trebuie sa inteleaga ca adoptarea unui ton moralist-critic ar evoca in China amintirile condescendentei imperialiste. "In momentul in care intram intr-un nou secol, relatiile dintre China si SUA ar putea determina in ce masura copiii nostri vor trai vremuri chiar si mai funeste decat cele din secolul XX sau daca vor fi martorii unei noi ordini mondiale, compatibile cu aspiratiile universale de pace si progres", incheie Kissinger.