Ducu Bertzi se războieşte cu CNSAS

Folkistul este nemulţumit de solicitarea Consiliului de a-l declara colaborator al Securităţii şi a cerut excluderea din dosar a unor note informative.

Cântăreţul de folk Ducu Bertzi (56 de ani) le-a cerut judecătorilor să-i scoată din dosarul în care este acuzat de colaborare cu Securitatea mai multe rapoarte ale ofiţerilor şi note informative privind recrutarea sa ca informator, cu pseudonimul „Daniel".

Bertzi este nemulţumit că CNSAS a cerut să constate în cazul său colaborarea cu Securitatea doar pentru că ar fi  pus la dispoziţie garsoniera sa, denumită informativ „Victoria", şi nu pentru recrutarea ca informator. Instanţa a respins cererea cântăreţului, iar decizia finală în acest dosar va fi luată în ia­nuarie 2012.

Gazdă a unei case de întâlniri

Potrivit CNSAS, Ducu Bertzi ar fi fost recrutat, la 27 aprilie 1988, de Securitatea Municipiului Bucureşti în calitate de gazdă a unei case de întâlniri, urmând a pune la dispoziţia securiştilor garsoniera în care locuia. Motivul: Bertzi lucra numai în schimbul 1, era subinginer la Întreprinderea de Maşini Unelte şi Agregate Bucureşti-Fabrica de Componente Nucleare, când casa putea fi folosită, iar uneori efectua turnee artistice în ţară.

Căpitanul Toncea C. a explicat într-un raport legenda de folosire a garsonierei, Bertzi „poate explica prezenţa ofiţerului în garsoniera sa ca fiind un văr, student care vine frecvent însoţit de colegi pentru a lucra la proiecte întrucât în garsonieră sunt condiţii bune. În casa de întâlniri «Victoria» vor fi introduse persoanele din reţea: informatorul «Dobrin», persoana de sprijin «Alexandrescu» şi sursele «Tomescu» şi «Bogdan Rădulescu»."

Securistul a notat că Bertzi a acceptat „să ne ajute, punându-ne la dispoziţie cheia de la locuinţă". Ţinta Securităţii era o vecină a lui Bertzi, fost ofiţer şi traducător de limbă engleză, denumită „Ella". După aproape un an de la recrutare, locotenent-colonelul Alexandru Constantinescu a făcut un raport în care a notat despre discuţiile cu Bertzi, cu privire la legăturile pe care acesta le avea cu două familii de diplomaţi indonezieni: Hendartono Djasusman şi Suratman Natasurkarja.

Securistul a propus recrutarea cântăreţului, cu nume de cod „Daniel", de către secţia care se ocupa de contraspionaj,  în calitate de informator în problema „Iza", cum a  fost codificată operaţiunea de contraspionaj indonezian. Locotenent-colonelul a amintit în cazul lui Bertzi, „mult mai multe sunt legăturile cu cetăţenii români care acţionează în muzică, artă dramatică, ziaristică, radio, tv", şi-i aminteşte pe George Arion, Ovidiu Ioaniţoaia, Dumitru Graur, Adrian Păunescu, Dem Rădulescu, Tora Vasilescu etc.

Lista lui „Daniel"

La 11 aprilie 1989, „Daniel" a semnat o listă cu persoane pe care le cunoştea: cei doi diplomaţi indonezieni şi soţiile lor, patru ingineri colegi de serviciu, un profesor de limbă germană, „redactorul muzical" Titus Andrei, „operatorul tv" Dan Dumitrescu, trei „cântăreţi şi compozitori", Victor Socaciu, Vasile Şeicaru şi Ştefan Hruşcă, redactorul de la revista „Flacăra", George Arion, redactorul la „Sportul", Ovidiu Ioaniţoaia şi „redactorul TV" Dumitru Graur.

CNSAS a descoperit o singură notă dată de „Daniel", la 25 aprilie 1989, în care acesta povesteşte despre prietenii săi indonezieni şi despre viaţa acestora în România. „Privind pe dl Hendartono, funcţionar la Ambasada Indoneziei. Îl cunosc din anul 1980, fiindu-mi recomandat de I. Luchian Mihalea, prieten al familiei în condiţiile în care eu făceam parte din formaţia «Song», dirijată de Mihalea", îşi începea nota informativă „Daniel."

CNSAS a mai depus un raport al căpitanului Toncea, din 15 septembrie 1988, prin care cerea 300 de lei pentru gazda „Victoria" cu motivul „sprijin acordat", dar şi un raport din 23 septembrie 1988, prin care s-a înmânat gazdei un cadou în valoare de 106 lei şi bonul pentru acesta, precum şi un parfum.

Bertzi: „Am fost urmărit din 1981"

Bertzi cere magistraţilor să respingă ca neîntemeiată cererea CNSAS prin care să se constate colaborarea sa cu Securitatea, ca gazdă a unei case de întâlniri.El susţine că actele privind dosarul „Daniel" au fost depuse în instanţă de CNSAS „cu scopul vădit de a influenţa opinia instanţei şi de a-i crea astfel convingerea că aş fi fost informator al Securităţii."

Cântăreţul a invocat „dreptul la apărare faţă de acuzaţiile «indirecte», dreptul la egalitate de tratament, dar mai ales dreptul de a-mi apăra imaginea publică construită cu muncă şi demnitate, în zeci de ani." El a arătat că din 1981 a fost urmărit şi monitorizat de Securitatea comunistă, „tot mai îngrijorată de evoluţia şi notorietatea mea artistică."

Bertzi neagă cu vehemenţă că ar fi semnat angajamentul de informator cu Securitatea. „Am fost obligat să semnez, sub supraveghere, o declaraţie intitulată «Angajament», dictată de ofiţerul de Securitate, cuvânt cu cuvânt, prin care «puneam la dispoziţie» o garsonieră de care nici în fapt, nici în drept nu puteam să dispun!!!", a conchis Bertzi. Motivul: casa era în proprietatea statului român, el o folosea ca locuinţă de serviciu, imobilul fiind la discreţia fabricii.

"Am fost obligat să semnez, sub supraveghere, o declaraţie intitulată «Angajament», dictată de ofiţerul de Securitate, cuvânt cu cuvânt.''
Ducu Bertzi cântăreţ de muzică folk