Domnule Adrian Năstase,

De ce nu le cereţi colegilor să vă lase să spulberaţi în justiţie acuzaţiile? Privesc siderat la efortul pe care îl depuneţi pentru a evita instrucţia judiciară în cazul

De ce nu le cereţi colegilor să vă lase să spulberaţi în justiţie acuzaţiile?

Privesc siderat la efortul pe care îl depuneţi pentru a evita instrucţia judiciară în cazul Zambaccian. Chiulul unui număr important de parlamentari, la ultima şedinţă în care s-a pus la vot încuviinţarea începerii urmăririi penale asupra dumneavoastră, v-a scăpat de procurori. Sau cel puţin v-a mai dat un răgaz.

Mă întreb însă: în tot acest timp, veţi respira aerul tare de la Cornu şi vă veţi admira colecţia de artă împăcat cu dumneavoastră înşivă?

Dacă întreaga dumneavoastră viaţă şi energie creatoare sunt dedicate propăşirii ţării - aspectele propriului confort material ţinând, evident, numai de mici, dar irezistibile capricii intelectuale - cum se face că nu vă cutremuraţi la preţul enorm pe care instituţia parlamentară îl plăteşte pentru a vă proteja?

Nu ştiu ce legături mai aveţi cu realitatea din România, dar ar trebui să ştiţi că aproape s-a generalizat opinia potrivit căreia Parlamentul este o gaşcă de infractori care se apără unii pe alţii atunci când altcineva îşi bagă nasul în afacerile lor.

Că în Casa Poporului şi-a găsit adăpost o adevărată cupolă mafiotă. Cum puteţi trăi cu această povară dumneavoastră, omul politic devotat valorilor democraţiei, solidarităţii sociale şi statului de drept?

Ştiu. Spuneţi că dosarul este o făcătură comandată de la Cotroceni. Poate aveţi dreptate. Atunci, de ce nu le cereţi chiar dumneavoastră colegilor de partid să vă lase să spulberaţi în justiţie aceste acuzaţii ridicole? Oare în România nu se găseşte o instanţă care să vă judece drept?

Oare sistemul patronat de Traian Băsescu a devenit atât de odios încât să nu mai puteţi avea garanţia unui proces corect? Dacă este aşa, atunci un lider ca dumneavoastră ar trebui să-şi asume destinul şi să-şi urmeze crezul, mergând chiar la închisoare şi afirmându-şi cu seninătate convingerile în faţa acuzatorilor abuzivi.

Au făcut-o, în condiţii mult mai grele, oameni ca Nelson Mandela, Vaclav Havel, Lech Walesa. Ei astăzi binemerită recunoştinţa naţiunilor lor.

Dacă însă vă veţi continua să vă ascundeţi în dosul Parlamentului, veţi demonstra nu numai că sunteţi un mare fricos, ci mai rău: că sunteţi gata să târâţi în noroi prestigiul celei mai importante instituţii democratice, doar pentru a vă scăpa pielea. Iar pentru asta, veţi binemerita dispreţul tuturor.