De ce tace Tăriceanu?

În campania electorală, aderarea la UE poate fi folosită în mod populist Nu putem trece peste declaraţia fostului preşedinte Ion Iliescu, potrivit căreia "noi, sărăntocii, am ajuns

În campania electorală, aderarea la UE poate fi folosită în mod populist

Nu putem trece peste declaraţia fostului preşedinte Ion Iliescu, potrivit căreia "noi, sărăntocii, am ajuns finanţatorii Uniunii Europene", fără a remarca muţenia Guvernului Tăriceanu. Declaraţia lui Ion Iliescu merita o replică promptă şi clară de la Palatul Victoria.

În primul rând pentru că cele susţinute de fostul şef al statului nu sunt reale. De fapt, conform bugetului Uniunii pe anul 2007, Romania a primit de la Bruxelles cu 595 de milioane de euro mai mult decât a cotizat, şi asta în condiţiile în care plăţile directe au început de-abia din 2008.

În al doilea rând, Guvernul era obligat să răspundă pur şi simplu pentru a apăra un principiu. Ne putem permite guverne eurosceptice doar în măsura în care suntem nişte masochişti. Executivul a pierdut însă o bună ocazie de a-şi afirma ataşamentul faţă de acele valori europene - printre care şi solidaritatea între statele membre - de care a făcut atâta caz până la aderare.

Nu s-a născut încă Guvernul care să joace la Bucureşti o altă carte decât cea europeană, măcar pentru faptul că aceasta valorează miliarde de euro. Şi atunci, de ce Guvernul Tăriceanu a evitat să răspundă ferm unor declaraţii de tipul celor lansate de Ion Iliescu? Doar pentru a nu periclita relaţiile politice dintre PNL şi PSD?

Ne aflăm în pragul unei campanii electorale în care nu este exclus ca aderarea să fie folosită în mod populist de politicieni lipsiţi de scrupule şi conştienţi de cât de puţine cunosc alegătorii români despre Europa. Populiştii de stânga vor putea da vina pe aderare pentru starea de sărăcie şi vor promite politici sociale ori protecţioniste aplicate chiar în pofida legislaţiei europene.

Populiştii de dreapta vor deplânge pierderea unor atribute ale suveranităţii, (de parcă n-ar fi susţinut, la rândul lor, aderarea!) şi vor promite politici ferme, chiar la limita abuzului şi discriminării, şi în contrast cu "slăbiciunea" instituţiilor europene.

În fine, există grupuri financiare şi de afaceri deranjate de reglementările "prea stricte" impuse de UE în domenii precum libera concurenţă sau achiziţiile publice, de exemplu. Să ne ferească Dumnezeu de ziua în care aceste trei categorii îşi vor da mâna!

În ceea ce priveşte un Guvern liberal şi proeuropean, el ar trebui să fie primul care să vegheze ca acest lucru să nu se întâmple.