De ce se face referendum

Ce-ar trebui să facă toţi aceia care l-au criticat dur pe fostul preşedinte Ion Iliescu atunci când s-a implicat fără fereală în campania electorală a PSD? Ar trebui oare să tacă,

Ce-ar trebui să facă toţi aceia care l-au criticat dur pe fostul preşedinte Ion Iliescu atunci când s-a implicat fără fereală în campania electorală a PSD? Ar trebui oare să tacă, prefăcându-se că n-au văzut participarea actualului preşedinte, Traian Băsescu, la manifestarea electorală a PD? Sau, poate, ar fi mai nimerit să aplaude cu entuziasm?

Trebuie să recunoaştem că avem o problemă. Că din dorinţa de a avea o viaţă politică mai aproape de normele de civilizaţiei europene şi o societate mai puţin infectată de corupţie riscăm să alunecăm pe o pantă periculoasă. "Scutură copacul şi fructele putrede vor cădea" - iată un principiu sănătos de la care preşedintele-jucător Traian Băsescu probabil că a plecat în acţiunea sa politică. Dar nu cumva lucrurile au luat-o într-o altă direcţie?

Să privim la promisiunea preşedintelui, lansată la mitingul electoral al PD - referendumul pentru votul uninominal "pur". Şi să ne întrebăm: avea România nevoie de o reformă a sistemului de vot? Cu siguranţă, da. Au fost partidele de acord cu reforma? Da. PD, PNL şi PSD au semnat proiectul Pro-Democraţia, care prevede un sistem mixt - uninominal şi pe listă.

Există posibilitatea ca legea să intre în vigoare în timp util pentru a putea fi aplicată la alegerile generale din 2008? Desigur. Guvernul îşi asumă răspunderea.

Avem un nou sistem electoral şi rămâne să vedem după 2008 dacă s-a dovedit bun sau nu. Iată că, acum, preşedintele vine la mitingul electoral al PD şi propune un cu totul alt sistem. Iar PD, care îşi asumase un alt document, nu are nimic de obiectat. Ba chiar îşi manifestă entuziasmul.

Să fim serioşi! Convocarea referendumului nu urmăreşte să-i dea posibilitatea lui Traian Băsescu de a se implica în campanie de partea PD. Ar fi făcut-o oricum. Aici este vorba de mult mai mult.

Este precedentul. Preşedintele îşi va promova de acum înainte agenda politică peste capul instituţiilor alese. Un parlament desemnat nu prin alegerea între curente şi oferte politice, ci printr-un exerciţiu de seducţie publică se va dovedi o instituţie oricând dispusă la compromisuri de tip populist.

Am plecat de la necesitatea de a schimba un sistem bolnav şi, pe nesimţite, ne îndreptăm spre un sistem în care va conta agenda unui singur actor politic.

Între timp, ţelurile înalte s-au dus naibii. Instituţiile funcţionează la fel de prost, cât despre curăţenia politică, să fim serioşi. Singurul corupt dovedit, după patru ani de zbateri şi arestări spectaculoase, rămâne tot Păvălache.

Şi mai e ceva: în jurul conducătorilor singuri nu rezistă prea mult timp marile conştiinţe şi capacităţi ale naţiunilor. Camarila câştigă întotdeauna.