De ce a scăzut numărul donatorilor de organe

Anul acesta au existat 160 de potenţiali donatori de organe de la începutul anului şi până în luna noiembrie, doar 55 dintre aceştia devenind donatori reali.

Dacă în cazul a 50 de donatori potenţiali, refuzul familiilor a fost motivul pentru care nu s-au făcut prelevări de organe, în cazul celorlalţi, starea de sănătate a făcut imposibilă prelevarea. Aşa susţine Anca Baculea, directorul Agenţiei Naţionale de Transplant. 

Potrivit acesteia, de la începutul anului şi până acum s-au realizat 102 transplanturi renale, 46 de ficat, trei de plămâni şi cinci de cord. „Puţin”, a explicat Anca Baculea, conform căreia deşi 41 de unităţi sanitare sunt acreditate pentru prelevarea de organe, doar 11 au desfăşurat prelevare în domeniul transplantului. 

Programul naţional de transplant are o sumă limitată, nu poate programul să susţină tot tratamentul şi toate investigaţiile necesare, pre şi post transplant. Acestea pot fi susţinute şi de alte programe naţionale.

„Este modalitatea de spitalizare continuă, spitalizarea de zi, ambulator, care sunt plătite”, a explicat Anca Baculea. 

Activitatea de transplant nu poate exista fără organe

„Se vorbeşte foarte mult în ultima vreme despre transplantul de organe. Însă, activitatea de transplant nu poate funcţiona dacă nu există organe care să fie transplantate, indiferent la ce organizaţie internaţională am adera. Şi aici trebuie să subliniez că rolul principal îl joacă medicii  de la terapie intensivă, care trebuie să convingă aparţinătorii pacienţilor în moarte cerebrală să fie de acord cu donarea de organe”, arată specialiştii din domeniu.

„Fiecare familie ar trebui să îşi pună problema dacă vrea sau nu vrea să doneze. Nu cred că în România acordul prezumat ar creşte numărul de donatori. La noi, problema este că nu sunt identificaţi potenţialii donatori”, a conchis medicul Carmen Pantiş, coordonatorul de transplant din Bihor.