Curtea de Justiţie a UE: „Europenii care merg în alt stat pentru a se angaja pot rămâne fără prestaţii sociale!”

Cetăţenii Uniunii Europene care se deplasează într-un stat membru a cărui cetăţenie nu o au, pentru a căuta un loc de muncă, pot fi excluşi de la beneficiul anumitor prestaţii sociale. Aşa susţine avocatul general al Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), Melchior Wathelet.

Cu toate acestea, subliniază Wathelet, atunci când persoana respectivă a desfăşurat deja o activitate salariată, nu i se poate refuza acordarea unor astfel de prestaţii în mod automat, fără o examinare individuală, relateaza Mediafax.

Curtea de Justiţie a statutat recent că statele membre pot exclude de la beneficiul prestaţiilor de asistenţă socială cetăţenii UE care intră pe teritoriul lor fără intenţia de a găsi un loc de muncă. Această cauză a vizat prestaţiile germane ale asigurării de bază, numită "Grundsicherung”, care urmăresc în special să asigure subzistenţa beneficiarilor.

În acest context, i s-a solicitat Curţii să decidă dacă astfel de prestaţii pot fi refuzate şi unui cetăţean al Uniunii care este în căutarea unui loc de muncă după ce a fost deja încadrat în muncă pe o anumită perioadă în statul membru gazdă.

Cazul de la care a plecat toată dezbaterea

Cazul se refera Nazifa Alimanovic şi cei trei copii ai săi, Sonita, Valentina şi Valentino, care au toţi cetăţenia suedeză. Cei trei copii sunt născuţi în Germania în 1994, în 1998 şi, respectiv, în 1999. După ce au locuit în străinătate, familia a revenit în Germania în iunie 2010. Între această dată şi luna mai 2011, adică timp de mai puţin de un an, Alimanovic şi fiica sa cea mare, Sonita, au fost active în Germania în posturi de scurtă durată sau ocazionale. De la acel moment, cele două femei nu au mai desfăşurat o activitate profesională.

De la 1 decembrie 2011 şi până la data de 31 mai 2012, ele au primit alocaţii de subzistenţă pentru beneficiarii apţi de muncă ("Arbeitslosengeld II"), iar Valentina şi Valentino au beneficiat de alocaţii sociale pentru beneficiarii inapţi de muncă.

Ulterior, autoritatea germană competentă, Jobcenter Berlin Neukölln, a încetat să plătească aceste alocaţii apreciind că, în calitate de solicitanţi de muncă străini, Nazifa Alimanovic şi fiica sa cea mare, Sonita, dar şi, pe cale de consecinţă, Valentina şi Valentino, erau excluşi de la beneficiul alocaţiilor în discuţie.

Astfel, potrivit legiuitorului german, străinii şi membrii familiilor acestora, al căror drept de şedere este justificat numai de căutarea unui loc de muncă nu pot pretinde astfel de prestaţii. Sesizată cu acest litigiu, Curtea Federală de Contencios Social din Germania a cerut Curţii să stabilească dacă această excludere este compatibilă cu dreptul Uniunii.

Prestaţiile, calificate drept prestaţii de asistenţă socială

Astfel, avocatul general Melchior Wathelet, în concluziile privind această speţă, pleacă de la ipoteza potrivit căreia prestaţiile în discuţie privesc, cel puţin în mod preponderent, să asigure mijloacele de existenţă necesare pentru a duce o viaţă conformă cu demnitatea umană, nu să faciliteze accesul pe piaţa muncii.

Rezultă, astfel, arată avocatul general, că aceste prestaţii trebuie calificate drept prestaţii de asistenţă socială în sensul directivei "cetăţeanul Uniunii".

Amintind că discriminarea unui cetăţean al Uniunii pe motiv de cetăţenie sau naţionalitate este interzisă, directiva prevede o derogare de la acest principiu în ceea ce priveşte prestaţiile de asistenţă socială. Astfel, un stat membru nu este obligat să acorde dreptul la prestaţii de asistenţă socială în timpul primelor trei luni de şedere sau, după caz, în timpul perioadei mai lungi de căutare a unui loc de muncă, pentru cetăţenii Uniunii care au intrat pe teritoriul său în acest scop.