Cum traversau românii Sărbătorile de Iarnă în urmă cu 20 de ani. Frig, foame şi crime din cauza preparării sarmalelor
0Sărbătorile de Iarnă ale românilor nu au fost dominate mereu de consumerismul de astăzi. În urmă cu 20 de ani, România era o ţară măcinată de neajunsurile tranziţiei, pe care luna decembrie nu făcea decât să le scoată şi mai tare în evidenţă.
Oamenii nu făceau cozi la casele de marcat ale hipermarketurilor, ci în faţa unităţilor de desfacere a pâinii. “Fără pâine de Sfântul Crăciun”, scria ziarul “Adevărul” pe 24 decembrie 1993, precizând că „mii de bucureşteni au rămas de Crăciun fără o pâine în casă. Unii au început să colinde pe la fabricile producătoare, dar n-au avut noroc. Stocurile erau inexistente. S-a vândut tot ce s-a produs, dar n-a fost pâine suficientă. Un Crăciun mai trist nici că se putea”.
La toate acestea se adăuga frigul din case şi lipsa gazelor. „Adevărul” avea, pe vremea aceea, o rubrică intitulată „Cititorii sună la redacţie”, în care erau consemnate nemulţumirile oamenilor. Ioan Ecaterina (Bucureşti): „«Alo, Adevărul?». Da. Tăcere. Auzim în loc de cuvinte un plânset icnit. Printre sughiţuri, ni se spune: «Căldură nu, apă nu, gaze nu. Toţi vin, constată şi pleacă. Ne chinuia ăla, acum ne chinuie alţii»”.
Ionel Iancu din Bucureşti se văita: „Domnule ziarist, nu sunt gaze! Ne chinuim. Stăm cu plăpumile şi cojoacele pe noi. Îngheţăm în betoane. Poate ne ajutaţi dvs., ziarul”. La fel şi Constantin Necula (Bucureşti): „Am 77 de ani, sunt veteran de război. N-am murit pe front patru ani, dar anul ăsta cred că dau în primire. N-am gaze nici să aprind o ţigară”.
Nici măcar în spitale nu exista căldură. „Adevărul” anunţa că „la spitalul Fundeni, medicii împart căciuli bolnavilor. Temperatura saloanelor este aproape de aceea a primei glaciaţiuni. În secţia de pediatrie, medicii distribuiau ieri căciuli şi şosete de lână micilor pacienţi, care zâmbeau înfriguraţi în semn de mulţumire. Costumaţia personalului aminteşte şi ea de epoci glaciare mai mult ori mai puţin îndepărtate. Lipsesc totuşi din dotare mănuşile, motiv pentru care cei ce urmează să palpeze vreun copil îşi pun, la modul cel mai serios, problema cum vor suporta cei mici «şocul termic»”.
Cadoul Guvernului: un măr sau un covrig
În faţa acestei situaţii dramatice, Guvernul Văcăroiu se arăta neputincios şi nu era capabil să le asigure copiilor nici măcar alocaţiile lunare. „Pentru serbările prilejuite de Pomul de Crăciun, Guvernul a hotărât alocarea din rezerva bugetară a sumei de 700 de milioane de lei. Această suma va fi cheltuită pentru daruri destinate copiilor handicapaţi, orfanilor şi abandonaţilor din unităţile de învăţământ, sănătate şi asistenţă socială. Dacă ea ar fi fost repartizată tututor celor circa 7 milioane de copii, nu numai celor amintiţi, unui singur copil i-ar fi revenit cam 100 de lei. Adică un măr sau un covrig. Guvernul, sărac cum e, s-a încărcat cu datorii mari faţă de copii. Măsura aberantă de a le plăti alocaţia prin şcoli a dat «roade» amare: prin brambureala creată, milioane de copii n-au primit nici acum alocaţia din lunile octombrie şi noiembrie”, scria „Adevărul”.
Pentru a înţelege cam cât valora 100 de lei în anul 1993, trebuie spus că „la florăria din Piaţa Romană, un brad de plastic, fără podoabe, costa 202.488 de lei”.
Visul unui Revelion la Praga
Şi totuşi existau români care visau să-şi facă Sărbătorile peste hotare „Într-un vagon al trenului internaţional rapid 21, de pe ruta Bucureşti - Praga, poliţiştii şi vameşii de frontieră de la Curtici au descoperit, înghesuite ca nişte sardele, două tinere: Otvos Cerasela de 18 ani şi Gabor Bianca de 15 ani, ambele din Mediaş. Ele au declarat că voiau să-şi petreacă Revelionul în străinătate, după care se întorceau tot cum plecau. Au fost debarcat şi amendate. În plus, s-au luat măsuri pentru a ajunge la familiile lor, înainte de a le apuca Anul Nou pe drum”.
Din paginile ziarelor nu lipsea cronica neagră a Sărbătorilor de Iarnă. Sub titlul „Sarmalele sau cârnaţii au fost de vină?”, „Adevărul” scria că „încă nu s-a putut stabili motivul real care a dus la moartea fulgerătoare a tinerei de 25 de ani Dăscălescu Luminiţa, soţia lui Dăscălescu Gigel, 27 de ani, din comuna Valea Călugărească, judeţul Prahova. Ceea ce se ştie sigur e că tânăra a murit cu un cuţit înfipt în spate de însuşi soţul său. Din spusele vecinilor rezultă că scandalul dintre ei ar fi pornit de la modul în care trebuiesc preparate sarmalele şi cârnaţii. Cert e că în ajunul Anului Nou ea a ajuns în mormânt, iar el după gratii”.
Citeşte şi:
Comunismul, la extreme: cum arătau magazinele şi pieţele înainte de 1989