Cum se plăteşte ora de muncă în ţările Europei

O firmă din România plăteşte, în medie, 4,2 euro pe ora de muncă, în timp ce una din Norvegia dă 44,2 euro, iar din Belgia –39,3 euro pentru acelaşi interval de timp.

România se află pe locul al doilea, de la coadă, în ceea ce priveşte costul total al unei ore de muncă, în 2011, potrivit Biroului European de Statistică - Eurostat. Adică, de 5,5 ori mai puţin decât media Uniunii Europene, care era anul trecut de 23,1 euro. România se află înaintea Bulgariei (3,5 euro pe oră) şi după Lituania (5,5 euro) şi Letonia (5,9 euro).

Media corespunde firmelor cu peste 10 angajaţi şi nu ia în calcul salariile din sănătate, învăţământ, administraţie publică, armată, poliţie şi nici pe cele din agricultură. De asemenea, costul însumează salariile şi celelalte cheltuieli cu forţa de muncă ale firmei: impozite, contribuţiile sociale etc.

La celălalt capăt al clasamentului, cu cele mai scumpe ore de muncă, se plasează Belgia, cu aproape 40 de euro, Suedia (39,1 euro) şi Danemarca (38,6 euro pe oră).

Costul cu ora de muncă este mai mare decât salariul brut. Salariul brut cuprinde doar obligaţiile angajatului către stat, pe când firma sau instituţia mai plăteşte şi partea ei. De exemplu, în România, contribuţiile la sănătate ale angajatului sunt de 5,5%, dar firma mai plăteşte 5,2%. Contribuţiile la pensii ale angajatului sunt de 10,5%, în timp ce firma dă statului 20,8%, pentru omul respectiv.

Costul reflectă şi fiscalitatea

Fiind vorba şi de cheltuielile colaterale salariilor, topul costului unei ore de muncă nu corespunde topului salariilor plătite în Uniune. În statele nordice, de exemplu, costurile sunt mai ridicate, fiindcă au impozite mai mari.

În Belgia, ţara din UE cu cele mai mari cheltuieli cu forţa de muncă, salariul minim a fost de 1.415,24 euro, în 2011.

În Europa, cele mai ridicate costuri cu forţa de muncă sunt cele din Norvegia (44,2 euro pe oră), ţară care nu este membră UE.

În opoziţie, Luxemburg are cel mai mare salariu minim din Europa (1.757,56 euro pe lună, în 2011), dar în clasamentul costului orei de muncă apare pe locul 6, deoarece are taxe şi impozite mai mici.

Cele mai mari creşteri

Potrivit unei analize anterioare a Eurostat, România şi Bulgaria au înregistrat anul trecut cele mai mari creşteri ale cheltuielilor cu forţa de muncă, cu 12,6%, respectiv 8,6%. Creşterea medie în UE a fost de 2,7%. Salariile au crescut cu 2,6%, în timp ce componenta nonsalarială a urcat cu 3,5%, potrivit Eurostat.

Pe domenii, cea mai însemnată creştere a costului cu ora de muncă din UE s-a înregistrat în industrie (3,2%), urmată de construcţii (cu 2,7%) şi servicii (2,5 procente). În Uniune au existat şi reduceri ale acestui cost: în Irlanda şi Portugalia au scăzut cu 1,7%, iar în Slovenia, cu 0,3 procente.

Un avantaj aparent

Deşi au crescut, costurile din România şi Bulgaria sunt în continuare la mare distanţă de media europeană, din cauza valorii foarte mici a salariilor. Din acest motiv, cele două state ar trebui să fie atractive pentru investiţiile străine: costuri mici înseamnă competitivitate mai mare. Analistul economic Ilie Şerbănescu spune însă că acest avantaj este mai mult teoretic, întrucât salarii mici înseamnă piaţă de consum limitată, iar din cauza asta vin în România cu precădere „investitori mici, slabi şi neimportanţi". Jucătorii mari preferă să meargă în China, de exemplu, unde e o piaţă de desfacere de un miliard de oameni în spate, explică Şerbănescu.

Lanţul slăbiciunilor

Şerbănescu spune că acest clasament european mai reflectă cevă: puterea unor sisteme precum sănătatea sau pensiile. Cost mic pe forţa de muncă înseamnă contribuţii mici la pensii şi sănătate, colectarea unor sume insuficiente pentru servicii sociale de calitate şi pensii decente.

"Costurile mici cu forţa de muncă nu înseamnă neapărat investitori, deoarece nu ai piaţă  de consum.''
 Ilie Şerbănescu analist economic