Cum îngrijeşti şi cum te comporţi dacă ai un bolnav de COVID-19 acasă

Un ambulanţier din Suceava şi-a pierdut viaţa după ce s-a infectat cu noul coronavirus. Bărbatul a decedat la domiciliul său după ce a refuzat internarea. De ce a luat această decizie nu se ştie, dar este sigur că, pe măsură ce numărul de infectări cu Covid-19 va creşte, la spitale nu va mai fi loc decât pentru cazurile grave.

Deja, în spaţiul virtual circulă o petiţie a medicilor din Bistriţa în care cer ca pacienţii asimptomatici şi cei cu semne uşoare de infecţie cu noul coronavirus să fie trataţi la domiciliu. 

„Bolnavul trebuie izolat în cameră separată”

Dacă supectăm că ne-am infectat sau suntem confirmaţi cu Covid-19, suntem asimptomatici sau avem simptome uşoare şi alegem să ne izolăm şi să ne tratăm la domiciliu, principalul aliat pe care îl avem este medicul de familie, spune dr. Doina Azoicăi, profesor la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” din Iaşi, medic primar epidemiolog. „Orice sfat medical trebuie urmat cu sfinţenie.”

Acasă, atât pacientul, cât şi familia acestuia trebuie să urmeze reguli stricte de igienă. „Bolnavul trebuie izolat într-o cameră separată. Să nu vină în contact cu ceilalţi, dar, totuşi, să aibă dialog, eventual prin uşă. Alimentele nu trebuie aduse direct în cameră, ci lăsate în faţa uşii. În cazul în care este nevoie de îngrijire, o persoană din familie trebuie să-şi asume această răspundere şi să facă aceste manevre de îngrijire purtând mască corect poziţionată peste gură şi nas, mănuşi de protecţie şi o îmbrăcăminte care să protejeze, de asemenea”, detaliază epidemiologul.

Dacă nu există posibilitate de izolare, atunci, eventual, ceilalţi se izolează în altă parte sau pacientul cere să fie carantinat. „Într-o familie în care există şi bătrâni şi copii riscurile sunt foarte mari pentru vârstnicul respectiv, oricât ne-am proteja, astfel că discuţia cu medicul de familie şi aplicarea sfaturilor acestuia sunt foarte importante”, insistă universitarul. 

Este recomandat grup sanitar separat

Ideal ar fi ca şi baia bolnavului să fie separată. „Există recomandarea ca grupul sanitar să fie separat din două motive: pentru că o persoană care are simptome poate - atunci când utilizează grupul sanitar - să contamineze cu secreţii nazofaringiene suporturile. Şi s-a văzut că rezistenţa virusului este variabilă, chiar îndelungată, de câteva zile, chiar pe suporturile de metal”, adaugă universitarul.

Al doilea motiv este acela că există o posibilitate minimă – dar există – ca boala să se transmită pe cale enterală (prin fecale – n.r.). „Prin urmare, regulile de igienă trebuie păstrate cu rigurozitate maximă. Aceste reguli ar trebui să le cunoaştem încă de la grădiniţă: să ne spălăm pe mâini cu apă şi săpun, să nu punem mâna contaminată pe suporturi şi – aş insista – după această manevră de spălare să ne dezinfectăm cu soluţii hidroalcoolice .” Suprafeţele din baie ar trebui şi ele dezinfectate după fiecare utilizare cu soluţii de cloramină şi detergent.  

Spaţiile mai frecventate, dezinfectate mai des

Medicul epidemiolog mai spune că este absolut necesar ca spaţiile circulate din casă să le curăţăm mai des. „La intrarea în casă, în hol, într-o zonă mai izolată sau pe un balcon dacă e la intrare trebuie să fie amenajat un loc în care îmbrăcămintea să o lăsăm acolo, încălţămintea trebuie lăsată la intrare. Holul respectiv trebuie dezinfectat mai frecvent, de două-trei ori pe zi. La fel şi camera de zi sau cea în care se joacă copiii. „Aerisirea camerei este deosebit de importantă.”

În rest, este vorba de igiena obişnuită. „Ştergerea obiectelor, hai să zicem că nu facem asta de două ori pe zi, dar măcar curăţenia aceasta frecventă, pe care ne-o programăm dacă tot stăm acasă, trebuie făcută. Suprafeţele trebuie şterse cu soluţii dezinfectante pentru că ele sunt locul cel mai favorabil de contaminare.” 

Când semnele devin grave, ar trebui să ajungem la spital

În cazul în care persoana bolnavă sau cineva din familie constată că, totuşi, simptomele sunt mult mai accentuate sau sunt semne de evoluţie a acestora sau de gravitate – în special temutele dificultăţi de respiraţie – se apelează serviciul de urgenţă 112. „Medicul de familie poate să aibă o primă opinie, dar dacă persoana respectivă înregistrează o înrăutăţire a stării lui prin adăugarea altor simptome, nu trebuie să rămână la domiciliu. Dacă consideră că faţă de ziua precedentă, faţă de o oră anterioară lucrurile s-au modificat în rău. Categoric, când febra este 38 de grade Celsius şi constată că a crescut la 39 sau peste, a luat un antitermic şi a văzut că febra nu cedează, sigur că este de bun-simţ să considere că lucrurile nu sunt în ordine şi trebuie să sune la 112. Mai ales dacă apare acea greutate în respiraţie, febră, tuse, nu se stă acasă în situaţiile acestea.”

Rodica este medic de familie într-o comună din judeţul Timiş şi totodată pacientă diagnosticată cu Covid-19. În prezent, se află internată la Timişoara, la un spital de boli infecţioase. Ea explică de ce este noua infecţie atât de periculoasă. „Nu eram bună de nimic. Oboseala, sfârşeala au fost poate cel mai greu de suportat. E ca de ducă. Te gândeşti că acum, gata şi mori! La început, am avut febră 37-37,5 de grade Celsius. Te gândeşti că 37 nici nu e temperatură. Dar în cadrul bolii Covid-19 din punctul meu de vedere e egal cu 39 de grade Celsius, poate şi cu 40. Pentru că eşti epuizat fizic cu totul. Nu poţi să mănânci, nu poţi să te mişti, nu poţi să faci nimic. Eşti ca o legumă în pat. Şi ai 37 la termometru. Şi nu te crede nimeni că tu te simţi rău – asta e problema.”

Simptome principale 

Cei care se îmbolnăvesc de COVID-19, de obicei fac temperatură, tuşesc uscat şi le curge nasul. Pacienţii care au trecut prin această boală vorbesc şi despre o oboseală severă cu dureri musculare continue. Unii dintre ei au avut ochii inflamaţi şi roşii. Perioada de incubaţie este de 1-14 zile, iar timpul de recuperare, de două săptămâni.