Cum am scăpat în 1996 de ţânţarul ucigaş

Epidemia transmisă de virusul West Nile a ucis atunci 50 de oameni şi a trimis în spitale vreo 900. Fără computere şi aparatură performantă, specialiştii români au încercat mai multe diagnostice până să afle cauza îmbolnăvirii.

Virusul West Nile, care a revenit recent în România, a avut un vârf de atac în vara anului 1996, când sute de oameni se îmbolnăveau brusc de meningită fără să se ştie cauza infectării. Într-un laborator sărac, fără aparatură şi computere, cercetătorilor români de la Institutul Cantacuzino le-a trebuit câteva luni până să afle diagnosticul corect.

Mai citiţi şi:

Medicii sibieni: în sudul ţării virusul West Nile nu a fost supravegheat suficient

"Băteam la maşinile de scris, nici vorbă de calculatoare", îşi aminteşte entomologul Alexandru Vladimirescu. Informaţii noi despre ultimele cercetări nu se obţineau ca acum, de pe internet, ci din lucrările specialiştilor străini, trimise prin poştă, cu întârzierea de rigoare. Aşa au aflat românii de epidemia produsă la Bratislava de virusul Tahina, un soi de "frate" cu West Nile.

„Semăna cu ce fusese în Bratislava"

Pe la mijlocul lui iulie 1996, în laboratoarele din Institutul Cantacuzino se căuta cauza infecţiilor. "Epidemia West Nile seamănă şi cu gripa, şi cu infecţiile cu enterovirusuri, şi cu Tahina, aşa că nu ne-am gândit din prima la West Nile. Iniţial am crezut că e cauzată de enterovirusuri, care se transmit prin hrană şi apă. Însă analizele nu ne-au confirmat", ne poveşteşte biologul Gabriela Nicolescu de la Laboratorul de entomologie.

După ce au recitit lucrările despre cum atacase virusul Tahina în fosta Cehoslovacie, cercetătorii de la Cantacuzino şi-au dat seama că meningita românească are caracteristici asemănătoare cu epidemia de acolo.

"Pe 2 septembrie le-am arătat şefilor lucrări din Cehoslovacia cu ce păţiseră ei cu Tahina şi i-am convins să schimbăm cercetarea pe arbovirusuri - Tahina, West Nile, encefalita de căpuşă", îşi aminteşte dr Nicolescu. Au fost luate noi probe de sânge de la bolnavii internaţi din spitale şi rezultatele au confirmat infecţia cu West Nile.

Cu americanii la prins păsări

În luna octombrie a venit la Bucureşti o echipă de specialişti americani, de la Institutul Centers for Disease Control and Prevention (CDC, Centrul de prevenire şi control al bolilor). I-au ajutat pe români la studiul virusului.

"Au venit cu propriile dotări, aduse în cutii. Aveau de toate: reactivi pentru noile teste Eliza, micropipete, consumabile, chiar şi o centrifugă. Îmi amintesc că ne-au cerut o hotă (n.r., un soi de cutie izolată în laborator în care se lucrează cu mâinile înăuntru şi cu capul în afară, pentru a nu respira substanţele din interior) şi am avut noroc că cineva tocmai ne adusese una veche", povesteşte biologul Alexandru Vladimirescu.

Americanii au mers cu românii şi la prins păsări în curţile oamenilor din cartierul bucureştean Rahova şi din comuna Roşu, pentru a vedea dacă sunt infectate. Rezultatul cooperării s-a văzut în numărul bolnavilor confirmaţi cu West Nile: din 820 de internări, 393 au fost meningite cu West Nile. Dintre ele, 17 se soldaseră cu decese.

"Cred că numărul celor bolnavi a fost mult mai mare, dar noi nu am avut cu ce să îi investigăm pe toţi. Şi numărul morţilor cred că a fost mai mare de 17, posibil vreo 50", ne-a spus dr Nicolescu.

Cercetare pe cărţi poştale

Pentru a citi ultimele noutăţi din domeniu, în anii '90, cercetătorii români completau periodic nişte formulare ca nişte cărţi poştale, pe care le trimiteau direct autorilor care aveau descoperiri recente.

"Practic, prin acele formulare le ceream autorilor să ne trimită direct lucrările. Completam vreo 30 - 50 de formulare deodată. Şi autorii ni le trimiteau gratuit", povesteşte biologul Nicolescu. La acea oră funcţiona un fel de înţelegere nescrisă între cercetătorii din ţările europene, aceea de a-şi trimite lucrările unii altora, fără să-şi ceară bani.