Culisele plecării din ţară a Reginei Mamă, Elena, povestite de Regele Mihai FOTO

Una dintre cele mai mari dorinţe ale Regelui Mihai a fost ca trupul mamei sale, Regina Elena, să fie adus şi înmormântat în România, alături de mormântul său, ceea ce s-a şi întâmplat vineri, când sicriul cu rămăşiţele Reginei-mamă a ajuns în România.

Regele Mihai povestea cu drag despre Regina Mamă Elena, fiind extrase fragmente de mărturisiri din cartea „Conversatii cu Regele Mihai” semnată de Stelian Tanase şi citate de urban.ro.

„Despărţirea de mama mea a venit în 1932. Cum s-a ajuns acolo şi tot ce s-a întâmplat în jur, iarăşi nu îmi aduc aminte exact. Dar ştiu că, la un moment dat, mama mea nu mai era acolo. M-au luat din casa din Kiseleff şi m-au dus la Palat . 

Deodată m-am trezit fără ea, fără nico explicaţie. Motivele mi s-au spus cu ţârâita, dacă pot să mă exprim aşa. La început aveam sentimentul că a plecat fără un motiv bine definit.

FOTO Profimediaimages.ro

(…) Tatăl meu nu mi-a vorbit niciodată despre faptul că mama nu mai era acolo, sau de ce plecase, sau cum o făcuse. Niciodată. Nimic“.

În intelegerea dintre Principesa Elena si Regele Carol II-lea, Mihai avea voie sa mearga la Florenţa – unde principesa se stabilise – de două ori pe an, câte 3 săptămâni.

„Când stăteam la Florenţa, întâi de toate tatăl meu mă trimitea cu alte două persoane, cazate undeva într-un hotel; nu stăteau la Vila Sparta, cum se chema locuinţa mamei. Acolo, la Florenţa, discutam o grămadă de lucruri. Dar niciodată – asta trebuie să spun, fiindcă s-a susţinut contrariul -, cu tot ceea a suferit din cauza tatălui meu, niciodată ea nu mi-a spus ceva urât despre el. Am rămas destul de uimit, pentru că aflasem, cu timpul ce s-a întâmplat.” 

„Mama mea si cu mine eram într-o comuniune foarte apropiată. Aveam sentimentul de comuniune foarte strânsă, când mă întorceam din nou la Bucureşti, simţeam ceva foarte rece, asa cum am simiţit aproape tot restul timpului petrecut aici.”

Avea puterea morală să pună deoparte o grămadă de lucruri extrem de neplăcute. Să le şteargă complet. A fost imposibil, dar nu s-a lăsat copleşită de lucrurile astea. Nu zic că era fericită, dar era mulţumită cu viaţa ei acolo, că era aşezată în pace şi trăia fără prea multe complicaţii.

Singura ei grijă şi a noastră era chestia cu finanţele pentru ca era foarte şubredă toata situaţia. 

Viata în Italia nu era foarte ieftină, dar nici prea scumpă. Dar pe urmă a venit, într-adevăr, un moment tragic pentru ea, fiindcă a trebuit să-şi vândă casa din Florenţa. Lucrul ăsta, că a trebuit să vândă o parte din viaţa ei şi din inima ei, cum îmi spunea, nu zic că a distrus-o moralmente, dar a afectat-o enorm. Şi s–a mutat la Laussane într-un apartament. Era lângă noi şi acum ne vedeam în fiecare săptămână. Asta o mai lecuia puţin. Apoi ea a avut de mai multe ori în viaţa ei câteva buclucuri medicale, ca să spun aşa, care s-au cam accentuat cu timpul. Ultima reuniune pe care am petrecut-o în familie - fetele nostre creşteau atunci – a fost la Versoix, de ziua ei, 2 mai 1982. Şi pe urmă, starea ei s-a înrăutăţit puţin şi-a murit la Lausanne, la sfârşitul anului aproape.

Nu ştiu pe ce să pun acentul când povestesc despre mama. Îmi aduc aminte foarte multe lucruri. Nu ştiu ce aş fi făcut dacă nu venea ea înapoi în ţară. Fiindca ea m-a încurajat foarte mult, îmi spunea fel de fel de lucruri, felul cum trebuie să trăieşti, şi partea morală, şi partea religioasă, şi mă încuraja.

(…) Şi în acelasi timp, cu toate mizeriile pe care le-a avut în viaţă, nu i-a lipsit niciodată simţul umorului, avea un simţ al umorului extrem de bine dezvoltat”, povestea Regele Mihai. 

Spre finalul anului 1932, în ziua de 4 noiembrie, Elena a refuzat să primească vizita a doi politicieni (Iuliu Maniu şi Nicolae Titulescu), iar Carol a sesizat oportunitatea de a o acuza de trădare, scrie Historia. El a susţinut că Elena complota să-l detroneze şi să-i întoarcă pe politicieni împotriva lui. S-a decis expulzarea ei. Prin urmare, câteva zile mai târziu, poliţia s-a prezentat la Palatul de pe Kiseleff cu ordinul de expulzare. Elena a fost urcată în Orient Express şi trimisă în exilul care a durat mai bine de 8 ani.

În momentul izgonirii sale din România, Elena avea 36 de ani. Nu mai avea nicio speranţă că îşi va mai revedea vreodată ţara care îi spusese cândva Regină Mamă. Singura ei alinare a fost că Regele Carol şi-a respectat partea de acord cu privire la fiul lor, în sensul că i-a permis lui Mihai să locuiască alături de mama lui în străinătate timp de câteva luni pe an.

Antonescu o aduce înapoi în România 

La data de 6 septembrie 1940, Carol al II-lea a fost obligat să abdice. O săptămână mai târziu, pe 13 septembrie, din România erau trimise un tren special şi o escortă aflată sub comanda directă a lui Ion Antonescu pentru a o aduce pe Regina Mamă înapoi în ţară.

Primirea Elenei în ţară a fost una fastuoasă. Ea se întorcea nu numai în calitatea sa de cetăţean, ci i se reconferea de către guvernul Antonescu titlul de Regină Mamă. Numărul de oameni care au participat la ceremoniile organizate a fost imens. Masele erau de nestăvilit: aproape în fiecare gară prin care a trecut trenul sute de persoane încercau să o vadă pe Regina Mamă, iar evenimente de amploare au avut loc pe traseul dinspre gara Băneasa, Arcul de Triumf, Mitropolie şi Palatul Regal.

Sicriul cu rămăşiţele pământeşti ale Reginei-mamă Elena a ajuns vineri la Curtea de Argeş. Va fi reînhumată alături de fiul ei, regele Mihai.