COVID-19, pe înţelesul tuturor: cum a apărut şi ce mutaţii poate suferi noul coronavirus
0O analiză realizată de un specialist de la Universitatea din Bucureşti arată nivelul de contagiozitate al noului coronavirus, precum şi mutaţiile şi răspunsurile pe care le poate dezvolta în raport cu sistemul imunitar al persoanelor infectate.
SARS-CoV-2 este al 7-lea coronavirus din lista celor infecţioase pentru om. Din punct de vedere genetic, este asemănător în proporţie de circa 80% cu SARS-CoV. Cel puţin, asta susţine autorul studiului, prof. univ. dr. Grigore Mihăescu de la Universitatea din Bucureşti, specialist în Microbiologie, Imunologie şi Virologie medicală.
Acesta explică modul în care a apărut virusul şi cum, din cauza lui, se ajunge la boli respiratorii acute şi chiar deces, în condiţiile în care rămâne în corpul pacienţilor vindecaţi mai mult timp decât se credea anterior. „După ce a trecut de la pisica indoneziană la om, în 2003, SARS-CoV a infectat peste 8.000 de persoane, cu peste 800 de decese. Succesorul său, COVID-19 (care până joi ucisese 9.314 oameni - n.r.), este foarte asemănător din punct de vedere genetic cu coronavirusul liliecilor”, spune expertul. Se consideră că de la lilieci, coronavirusul a trecut la pangolin, un mamifer apreciat pentru solzii tegumentari, intens comercializat în China. În ceea ce priveşte structura sa, noul coronavirus este un ribovirus, adică un virus cu genom ARN (acid ribonucleic).
În ceea ce priveşte aparaţia şi dezvoltarea bolii (patogeneză), coronavirusurile determină, în primul rând, infecţii respiratorii la om, dar şi la animalele domestice. „La om, coronavirusurile produc 15-20% din infecţiile tractului respirator superior (răceala comună), dar pot fi implicate şi în cazuri de pneumonie şi miocardită. Din păcate, COVID-19 infectează nu numai celulele tractului respirator, dar şi enterocitele, infecţia putând fi asociată şi cu tulburări diareice”, se arată în studiu.
Cum se transmite infecţia cu noul coronavirus
Studiul arată că infecţia cu noul coronavirus se face cu o doză mică de virus pe care o persoană bolnavă o elimină prin aerosolii expulzaţi prin tuse, strănut sau prin vorbire. „Virionii inhalaţi se fixează pe receptorii suprafeţei celulelor epiteliale ale tractului respirator, este internalizat şi se multiplică în aceste celule”, susţine autorul studiului. Cele mai multe infecţii respiratorii sunt uşoare şi greu de depistat, pentru că o parte dintre celulele nespecifice ale sistemului imunitar distrug virusul, explică acesta. Mai departe, în ceea ce priveşte infecţiile clinice, „acestea au grade variate de severitate, în funcţie de starea generală a organismului pacientului, dar în special de eficienţa funcţională a sistemului imunitar. În fapt, este imposibil să separăm funcţionarea sistemelor protectoare de starea fiziologică generală”, detaliază Mihăescu. Pe scurt, sistemul imunitar este influenţat de către starea de sănătate şi viceversa.
Totuşi, cel mai mare risc de infecţie clinică severă îl au pacienţii care suferă de boli cronice, precum afecţiuni pulmonare (bronhopneumonie obstructivă cronică, tuberculoză, astm), insuficienţă renală, obezitate (asociată totdeauna cu o stare inflamatorie cronică), imunosupresie, diabet, boli autoimune. Specialistul punctează pe faptul că vârstnicii sunt mai vulnerabili la infecţie din cauza imunosupresiei fiziologice instalate odată cu înaintarea în vârstă. Apoi, fumătorii sunt, la rândul lor, sensibili deoarece fumatul afectează, în timp, sistemul circulator şi aparatul respirator, care sunt ţintite şi de virusul COVID-19.
„Vaccinul va reprezenta soluţia de limitare a extinderii epidemiei, cel puţin temporară” Prof. univ. dr. Grigore Mihăescu, Universitatea din Bucureşti
Referitor la manifestările clinice severe, cu insuficienţă respiratorie, acestea sunt cauzate de incapacitatea sistemului imunitar de a neutraliza procesul infecţios la nivelul etajului superior al sistemului respirator. „Astfel, infecţia cu COVID-19 coboară până la etajul profund al arborelui respirator şi infectează celule imunitare şi pe cele din peretele alveolelor pulmonare. Reacţia inflamatorie asociată procesului infecţios determină exsudarea componentei lichide a sângelui şi inundarea alveolei, rezultatul fiind insuficienţa respiratorie şi implicit nevoia ventilării mecanice”, se mai precizează în studiu. Mai departe, în ceea ce priveşte diagnosticul, dată fiind perioada lungă de incubaţie (circa 14 zile), în primele 5 zile de boală, încărcătura virală este mică şi rezultatul PCR (analiză specifică de laborator) poate fi negativ.