Concediile fără plată şi absenţele nemotivate nu vor mai reprezenta vechime în muncă

Preşedintele României, Klaus Iohannis, a promulgat, marţi, legea pentru modificarea şi completarea Codul muncii care se referă la drepturile salariatului temporar şi la concediu, după ce sesizarea de neconstituţionalitate depusă de PNL a fost respinsă de judecătorii Curţii Constituţionale. Astfel, concediile fără plată şi absenţele nemotivate nu vor mai reprezenta vechime în muncă.

Actul normativ aduce şi alte modificări. Astfel angajatul temporar nu poate avea un salariu mai mic decât cel pe care îl are salariatul permanent care prestează acelaşi tip de muncă.

În ceea ce priveşte concediul de odihnă neefectuat, din motive justificate, într-un an calendaristic, angajatorul este obligat să îi acorde angajatului concediul de odihnă în următoarele 18 luni, arată Digi 24..

În plus, zilele de concediu de odihnă neefectuate vor fi compensate cu bani, atunci când angajatul părăseşte locul de muncă.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii 53/2003, Codul Muncii, având ca iniţiatori 60 de deputaţi şi senatori PSD, a fost respinsă în aprilie de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, însă a fost adoptată de Camera Deputaţilor, forul legislativ decizional, pe 3 decembrie 2014.

Potrivit expunerii de motive, prin această reglementare s-a avut în vedere continuarea transpunerii Directivei 2008/104/CE privind munca prin agent de muncă temporară.

Astfel, modificările au avut la bază faptul că dispoziţiile Directivei nu disting cu privire la natura contractului de muncă temporară, nu se face deosebirea cu privire la durata determinată sau nedeterminată a acestuia. De asemenea, prevederile Directivei stabilesc că lucrătorul munceşte temporar numai la întreprinderea utilizatoare, arată Mediafax.

În urma adoptării acestei legi, parlamentarii liberali au sesizat pe 9 decembrie Curtea Constituţională cu privire la unele prevederi ale legii pentru modificarea şi completarea Codului Muncii.

PNL a solicitat Curţii Constituţionale să constate că prevederile alineatelor (3) şi (4) ale art. 92, dar şi prevederile alin (2) şi (4) ale art. 145 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii 53/2003 Codul muncii (PL-x nr. 189/2014), sunt neconstituţionale, invocându-se încălcarea art. 148 alin (2) şi următoarele din Constituţia României prin netranspunerea corectă a Directivei 2008/104/CE.

„Adoptarea acestei legi aduce mari prejudicii, deoarece prin intrarea ei în vigoare se va ajunge la concedierea şi trimiterea în şomaj a unui număr de aproximativ 100.000 salariaţi, reducerea majoră a şansei primului job pentru tineri, pierderi importante la bugetul de stat, de aproximativ 132 milioane de euro anual - provenite din necolectarea de taxe şi impozite şi evaziune fiscală rezultată din munca la negru, dar şi creşterea cu peste 36 de milioane de euro anual a cheltuielilor suplimentare din bugetul asigurărilor sociale, prin scoaterea de pe piaţa muncii a zeci de mii de angajaţi şi lipsirea acestora de accesul la contracte de muncă temporară, până la găsirea unui post permanent", declara atunci purtătorul de cuvânt al grupului PNL din Camera Deputaţilor, Cristina Pocora.

Curtea Constituţională a respins, pe 17 decembrie 2014, cu unanimitate de voturi, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile dispoziţiilor art.I pct.3 cu referire la art.92 alin.(3) şi (4), art.I pct.4 cu referire la art.145 alin.(2) şi art.I pct.5 cu referire la art.145 alin.(4) din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.53/2003 – Codul muncii sunt constituţionale în raport de criticile formulate.

Proiectul de lege adoptat de Camera Deputaţilor stabileşte introducerea la articolul 92 a două noi alineate, (3) şi (4), cu următorul cuprins: „(3) Salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune nu poate fi inferior celui pe care îl primeşte salariatul utilizatorului, care prestează aceeaşi muncă sau una similară cu cea a salariatului temporar. (4) În măsura în care utilizatorul nu are angajat un astfel de salariat, salariul primit de salariatul temporar va fi stabilit luându-se în considerare salariul unei persoane angajate cu contract individual de muncă şi care prestează aceeaşi muncă sau una similară, astfel cum este stabilit prin contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul utilizatorului".

Durata efectivă a concediului, stabilită în contractul de muncă

Modificările de la articolul 145 la care se face referire în sesizarea PNL stabilesc, la alineatul (2), că „durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabileşte în contractul individual de muncă, cu respectarea legii şi a contractelor colective de muncă aplicabile", iar, la alineatul (4), că "la stabilirea duratei concediului de odihnă anual, perioadele de incapacitate temporară de muncă şi cele aferente concediului de maternitate, concediului de risc maternal şi concediului pentru îngrijirea copilului bolnav se consideră perioade de activitate prestată".

La alineatul 5 se menţionează că, în situaţia în care incapacitatea temporară de muncă sau concediul de maternitate, concediul de risc maternal ori concediul pentru îngrijirea copilului bolnav a survenit în timpul efectuării concediului de odihnă anual, acesta se întrerupe urmând ca salariatul să efectueze restul zilelor de concediu după ce a încetat situaţia de incapacitate temporară de muncă, de maternitate, de risc maternal ori cea de îngrijire a copilului bolnav, iar când nu este posibil urmează ca zilele neefectuate să fie reprogramate.

În plus, alineatul 6 prevede că salariatul are dreptul la concediu de odihnă anual şi în situaţia în care incapacitatea temporară de muncă se menţine, în condiţiile legii, pe întreaga perioadă a unui an calendaristic, angajatorul fiind obligat să acorde concediul de odihnă anual într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care acesta s-a aflat în concediu medical.