Comentariu Ovidiu Nahoi: De ce au oamenii dreptate să protesteze?

Au oamenii dreptate să protesteze? Da, au. Și nu pentru a-i schimba pe unii de la guvernare cu alții. Nu ar ajuta la nimic în condițiile de față. Ci pur și simplu pentru a arăta că există, că nu se poate face cu ei orice.

Protestele din aceste zile își au rădăcinile greșelile grave ale președintelui.

În primul rând, președintele a vorbit alături de realitate. Din neștiință sau cu intenție, acum nici că mai contează. Cert este că oamenii au dreptate să se simtă trași pe sfoară. De luni de zile, președintele a tot susținut public că economia își revine și că guvernul condus de Emil Boc își face treaba. Și, deodată, pe nepregătite, vine la televizor și ne anunță că situația e disperată, că România este în pericol să se ”grecizeze”, că salariile și pensiile trebuie amputate. Totul, fără vreo explicație pentru declarațiile superoptimiste de mai înainte. Știa, oare, președintele, că guvernul a încercat să păcălească Fondul Monetar Internațional?

Dacă da, de ce nu a spus-o la timpul potrivit și de ce nu a pregătit populația pentru ce avea să urmeze? Dacă a aflat de-abia săptămâna trecută, de ce continuă să-l mai susțină pe Emil Boc?

Apoi, președintele a greșit fiindcă și-a asumat și rolul de prim ministru. Nu este un dictator de-adevăratelea, dar adesea se comportă ca și cum ar fi. Uneori, asta îi aduce popularilate și avem toate motivele să credem că el o știe  – mulți români tânjesc după un tătic al poporului. Dar și riscurile sunt enorme. Președintele nu mai are acum cu cine să împartă răspunderea.
 
În sfârșit, președintele și-a ales greșit tonul. A supus oprobiului public salariații de la stat și pensionarii, i-a demascat drept paraziți și poveri pe umerii celor ce muncesc. Este adevărat că guvernele care s-au succedat de 20 de ani – din multe a făcut parte și Traian Băsescu! – au comis greșeli colosale, dar nu pensionarii și salariații sunt vinovați pentru toate acestea. Nu ei au băgat mâinile cu forța în buzunarele guvernului! În loc să le arate înțelegere să le explice oamenilor de ce e nevoie de sacrificii, președintele s-a comportat cu ei precum un șef țâfnos, arogant și care nu suportă să fie contrazis.

În fața unui asemena șef, care îți ascunde adevărul și te execută pe la spate, te revolți. Dacă poți.
 
Protestele din aceste zile – vor urma și altele, mai ample – reprezintă un moment de răscruce. Nemulțumirile sociale pot fi ușor manipulate și folosite de forțe ostile democrației, de extremiști și alți pescuitori în apele tulburi ale crizei. Soluțiile extreme, pe care mulți oameni disperați le vântură în aceste zile, pot fi îmbrățișate de tot mai mulți.
 
Dar, înțelese corect, protestele pot marca începutul reluării dialogului social. Un dialog uitat într-un colț prăfuit de lideri politici prea plini de ei și de o populație înnebunită de talk show-urile politice și sedusă de personalitatea puternică a lui Traian Băsescu.
 
Președintele are șansa acum să treacă peste greșeli și să deschidă dialogul sincer și cu cei cu care nu este de acord. Nu toți cei de altă părere sunt niște ”băieți veseli” care vor răul țării. Nu toți sunt trădători. Dar dacă simt că nu sunt ascultați, oamenilor nu le mai rămâne decât să strige în stradă.
 
Aceste proteste pot fi un moment de ”resetare” a democrației românești, de includere la masa discuțiilor a celor excluși și fără de putere. Și mai mult, un moment în care președintele ar trebui să înțeleagă că e momentul deschiderii porților vieții publice spre curente și formațiuni noi. Că a venit timpul chemării la viața politică și a celor care au ceva de spus dar nu au cu ce să finanțeze uriașe pomeni electorale. Președintele ar trebui să renunțe la aberantele proiecte de excludere de la viața politică, prin praguri ridicate și un sistem electoral pe care, iată, britanicii au ajuns să-l repudieze. Acum este momentul ca oamenii să fie mai mult ascultați și ca diversitatea să fie văzută nu ca o povară, nu ca un blestem, ci ca o șansă pentru societate.
 
E dificil și e târziu, dar încă e posibil.
 
Sigur, în aceste momente, mulți binevoitori îi picură președintelui în ureche vorbe dulci și veninoase, cum că protestele din aceste zile ar fi opera opoziției odioase, a mogulilor nesătui și a televiziunilor isterice. Ar face bine ca măcar de data asta să nu-I asculte.
 
S-ar putea să nu-și mai poată salva partidul și cu atât mai puțin pe omul politic Emil Boc. Dar ar putea salva ceva mult mai important: democrația.