Clubul patrioţilor trebuie închis

Constantinescu după ce, la final de mandat, a spus că securiştii l-au învins. Este una dintre puţinele, poate singura, declaraţie care a supravieţuit sfârşitului său politic. Acum se

Constantinescu după ce, la final de mandat, a spus că securiştii l-au învins. Este una dintre puţinele, poate singura, declaraţie care a supravieţuit sfârşitului său politic. Acum se dovedeşte cât a rămas de adevărată. Sistemul a învins în toţi aceşti ani de după 1989. Cariere politice şi "civice", până ieri repere de onorabilitate, au la temelie angajamentele cu Securitatea. Impostori, persoane cu cât mai şantajabile cu atât mai demne de încredere au ajuns stegarii timpurilor noi. Pentru liniştea tuturor, arhivele au fost sigilate, odată pentru că au rămas sub paza SRI, şi a doua oară pentru că au fost declarate de interes pentru siguranţa naţională. Legea CNSAS a înfiinţat o instituţie-paiaţă, cu rostul să dea certificate de bună purtare în orb, neavând acces la documente. Cercul s-a închis, sistemul a mers încrezător mai departe, spre "capitalism în zbor", aşa cum dictau vremurile în schimbare. Dacă CNSAS a putut dormi liniştit pe vremea lui Onişoru, acum, pentru prima dată de la înfiinţare, CNSAS are materia primă necesară pentru a duce la bun sfârşit ceea ce ar fi trebuit să facă de ani de zile: să deconspire Securitatea ca poliţie politică. Iniţiatorul legii CNSAS, fostul deţinut politic de pe vremea comuniştilor şi apoi persecutat tot politic, dar în democraţie, pentru acest text de lege, Ticu Dumitrescu, a spus un lucru simplu. Angajamentul la Securitate nu se poate certifica sau infirma prin votul Colegiului CNSAS. Documentele vorbesc şi sunt suficiente. Mona Muscă a fost Dana. Se publică în Monitorul Oficial. Următorul! Mircea Ionescu-Quintus, la fel. Felicşii şi Macşii, de asemenea. Ăsta este scopul, să se ştie ce s-a întâmplat, cine a turnat, cine a instrumentat dosarele şi care au fost victimele. În loc să se ajungă aici, CNSAS-ului i s-a dat alura unui tribunal al Inchiziţiei care are puterea să ierte sau să condamne păcatele robilor regimului comunist. Unii primesc indulgenţele, alţii nu, după criterii pe care nu e bine să le cercetezi. Apar turnători cu angajament şi chitanţe cărora li se dă dreptul să stea cu sufletul în rai, alţii fără, dar condamnaţi pe veci să se perpelească în cazanele iadului. Sistemul învinge din nou. În faţa evidenţelor, clienţii Securităţii au devenit venerabili veterani ai Clubului patrioţilor. Până să apară angajamentul, nimeni nu auzise de Securitate. După, a apărut teza interesului pentru binele poporului. Colaboratorii se mândresc, ne-au apărat de duşmani, de otrava imperialismului occidental, de tentaţia de a fugi cu orice preţ din paradisul pe care îl apărau cu atâta devotament. Păcat că s-a aflat atât de târziu şi nu am putut să ne mândrim cu toţii, în ultimii 16 ani, de aşa patrioţi. Dar este suficient. Clubul patrioţilor trebuie închis. Dacă CNSAS nu poate să o facă pentru că se încurcă în voturi, să încercăm invers. Să publicăm numele celor care n-au avut angajamente, n-au turnat pe nimeni şi n-au dat dovadă de atâta patriotism.