Cea mai bună emisiune tv
0Mulţi au senzaţia abandonului, a distrugerii ultimei legături care transformă un neam într-o naţiune.
Politică sau amante de manelişti? Deşi ai la dispoziţie instrumentul numit telecomandă pentru a-ţi alege programele preferate, constaţi repede că oferta se reduce în esenţă la cele două opţiuni de mai sus. Oricât apeşi pe taste, tot acolo ajungi. Criză, moţiuni, stenograme, salarii, scandaluri, sex, trădări, o lume din care au dispărut oamenii.
S-au evaporat. Au rămas grupurile, găştile, indivizii de pe strada ta. Ei se bat pentru bani, putere, orgoliu, femei, maşini, glorie, notorietate sau pur şi simplu pentru plăcerea de a se bate. De cele mai multe ori vorbesc despre popor sau despre ţară. Dar cei care ar trebui să se uite din partea cealaltă a sticlei simt, pe zi ce trece, că nu mai au nici patrie, nici popor. Criza este dureroasă, lupta pentru a supravieţui cu puţin e umilitoare, dar mai rea este senzaţia abandonului, a distrugerii ultimei legături care transformă un neam într-o naţiune. Care e partitura după care cântă maimuţele urlătoare în junglă? Unde e România în tot acest vacarm care nu ia pauză niciodată?
Doi jurnalişti au realizat performanţa să regăsească România şi să înapoieze o bucată din ea insomniacilor care s-au nimerit să caute şi altceva pe unde, târziu pe la miezul nopţii. Suporterul de fotbal din perioada interbelică, până în ultimele decenii ale comunismului. Istoria celei mai zbuciumate jumătăţi de veac din toate timpurile. O jumătate de veac care nu a fost de singurătate. A fost un coşmar pentru mulţi, un vis pentru puţini. Ambele trăite până la capăt. De la domnii cu palton şi doamnele cu pălării din tribunele de la „ANEF" la muncitorii cu bască, femeile cu batic şi uniformele soldaţilor şi miliţienilor de pe „23 August" e o distanţă în timp de 7-8 ani. Geopolitic este cam cât faci cu viteza tancului de la Moscova la Berlin. Unii dintre suporteri au rămas în stepele ruseşti, alţii în gulagul autohton. Feţele s-au schimbat, la fel moda şi înfăţişarea oamenilor. Dar a rămas ceva esenţial, bucuria de a fi împreună măcar la un meci de fotbal, chiar dacă jucau două echipe muncitoreşti sau se confruntau naţionalele a două ţări socialiste prietene. Oamenii se simţeau mai liberi şi mai puternici pe stadion, sub coifurile ridicole din ziar, mestecând bomboanele agricole de floare sau de bostan. Poveştile s-au ţesut şi s-au spus mai departe, jumătatea de veac a trecut mai uşor din ediţie în ediţie de campionat, până când geopolitica s-a mişcat din nou. Am fost noi într-un trecut pe care nu-l mai recunoaştem, suntem noi într-un prezent pe care îl urâm, pe cât de mult ne urâm acum unul pe celălalt.
O lume redescoperită cu umor, cu surâs şi căldură, cu profesionalism şi multă ştiinţă de carte de realizatorii emisiunii „Replay" de pe TVR2, Marian Olaianos şi Marius Mitran. Băieţii şi-au dorit mai mult victoria.