Ce suspendare, ce moţiune?

Dacă PNL şi PSD s-au legănat cu iluzia că sondajele de opinie vor da jos Guvernul, s-au cam înşelat.

Dacă stai să-l asculţi pe Victor Ponta, puterea PDL mai are de trăit vreo două săptămâni, după care, adio Boc, la revedere Băsescu! Vine pârjolul moţiunii de cenzură şi al suspendării preşedintelui. Nu ar mai fi de rezolvat decât formula noului guvern de criză şi câteva aspecte legate de program. Floare la ureche. Mai aveţi puţintică răbdare până pe 16 octombrie când se reuneşte congresul PSD, după care trai neneacă, scăpăm de tiran.

Între timp, în Parlament, acolo unde ar trebui să asistăm peste două săptămâni la dezastrul PDL, Opoziţia încasează bătăi după bătăi. Legea fraudată a pensiilor a mers mai departe, fără ca democrat-liberalii să se sinchisească de protestele justificate ale PNL şi PSD. Maşinăria de vot a Coaliţiei a câştigat ieri o luptă esenţială pentru confruntările viitoare: UNPR a devenit dintr-o adunare a „independenţilor", un grup parlamentar cu drepturi depline. Din sesiunea următoare, martorii lui Oprea vor avea acces la poziţiile de conducere din Cameră şi din Senat, aducând un câştig semnificativ pentru Coaliţie în raport cu Opoziţia. Ce mai contează că este legalizată trădarea, când interesele partidului o cer? Confruntat cu o prăbuşire în sondaje fără precedent, PDL reacţionează dur prin sporirea, prin orice mijloace, a puterii partidului în instituţiile fundamentale ale statului.

Dacă PNL şi PSD s-au legănat cu iluzia că sondajele de opinie vor da jos Guvernul, s-au cam înşelat. Nemulţumirea din stradă e una, realitatea politică e alta.

Momentul critic pentru Cabinetul Boc a fost la moţiunea de cenzură din vară, când s-a pus problema reducerilor de pensii şi salarii. Atunci, parlamentarii PDL s-au speriat simţind cât de dure erau măsurile de austeritate şi ce efecte vor avea asupra populaţiei. Numai intervenţia de ultim moment a lui Traian Băsescu a salvat atunci guvernarea.

Între timp, efectele acestor măsuri s-au produs deja în societate. Ce rost ar avea acum ca parlamentarii Coaliţiei să-şi dea jos propriul Guvern? Singura lor şansă este să reziste până la sfârşitul anului, după care să mai returneze  oamenilor câte ceva din ceea ce au tăiat.

Suspendarea preşedintelui este şi mai greu de pus în aplicare decât votarea unei moţiuni de cenzură. Legea pensiilor este la Curtea Constituţională, iar preşedintele are spatele acoperit. Dacă decizia Curţii întoarce legea la Parlament, procedura de vot se reia. În cazul în care Curtea nu are obiecţii, Traian Băsescu poate promulga legea fără temere, doar are girul tribunalului constituţional. Oricum o dai, formal sau nu, e greu să susţii că şeful statului a încălcat grav Constituţia, drept pentru care ar trebui suspendat. Unde mai pui că nu există în Parlament o majoritate care să voteze suspendarea. E adevărat, preşedintele ar avea şanse mici să câştige la referendum, dar problema este că sunt şanse la fel de mici să se ajungă acolo. Este pe dos ca în 2007. Atunci Parlamentul era majoritar împotriva preşedintelui, dar îl susţinea populaţia, acum şeful statului ar pierde la urne, dar nu şi în Parlament.