Ce hibe are viitoarea lege a sănătăţii. 7 argumente ale IPP

Institutul de Politici Publice (IPP) a făcut o analiză a proiectului Legii privind reorganizarea sistemului sanitar şi formulează câteva observaţii fundamentate.

Institutul de Politici Publice (IPP) respinge proiectul legii sănătăţii, pe care îl consideră „o afacere de 8 miliarde de euro anual pentru asiguratorii privaţi, din care lipseşte grija pentru nevoile pacienţilor”. Iată principalele idei pe care se fundamentează analiza IPP:
1.Lipsa unei analize de impact
Instituţia transmite că proiectul nu se preocupă temeinic de îmbunătăţirea calităţii actului medical, dar „insistă să privatizeze netransparent, radical şi cu mari premise de abuz actualul sistem de sănătate”, fără o minimă analiză de impact a măsurilor anticipate.
„Proiectul de lege transferă practic resursa financiară în administrare privată, fără a stabili cine poartă responsabilitatea ultimă a gestionării actului medical”, se spune în raport.
2.Nu se cunoaşte pachetul de bază
IPP acuză iniţiatorii că au lansat în dezbaterea publică proiectul în lipsa unor informaţii cheie, cum ar fi conţinutul pachetului de servicii de bază, normele de aplicare a coplăţilor în sistem, pe care urmează să le reglementeze ulterior.
„Conţinutul următorului pachet de bază este crucial pentru înţelegerea de către public a serviciilor ce vor fi (parţial) plătite din contribuţiile achitate lunar tot de către aceştia şi peste care vor interveni o serie de servicii contra cost, intermediate de asigurător”.
3.Nu sunt sancţiuni pentru asiguratori
Documentul stabileşte o serie de drepturi pentru asiguratorii privaţi care se vor implica în furnizarea serviciilor, dar nu şi sancţiuni.
„Nu e clar în ce priveşte potenţialele abuzuri din partea asiguratorilor faţă de paleta de servicii pentru pacient. În integralitatea sa, textul arată preocuparea iniţiatorilor pentru privatizarea sistemului de sănătate, pentru preluarea controlului asupra patrimoniului spitalelor şi asupra caselor judeţene de asigurări de sănătate şi implicit pentru introducerea dintr-o dată în sistem, la nivelul întregii ţări, a unor entităţi private (mari case de asigurări agreate de CNAS), stabilindu-le acestora o serie de privilegii, printre care dreptul de a administra contribuţiile populaţiei la sănătate, fără a le prevede, în mod echilibrat, şi sancţiuni acestor asiguratori privaţi”, susţine apelul IPP.
4.Privatizarea spitalelor, o necunoscută
Cu referire la privatizarea spitalelor, adică transformarea lor în fundaţii sau societăţi comerciale, IPP găseşte că procedura - prin care administratorul va decide schimbarea statutului juridic al instituţiei - este de-a dreptul neserioasă.
„Atragem atenţia că proiectul este atât de generos, încât nu vorbeşte despre răspunderea administratorilor spitalelor în acest important proces de privatizare pe care îl iniţiază, şi care, odată finalizat, devine ireversibil. Legea nu vorbeşte despre cum se face transformarea spitalelor în societăţi comerciale. Legea nu are nicio prevedere care să interzică asiguratorului să cumpere spitale sau să creeze spitale noi, fiind astfel în conflict de interese (devenind şi prestator de servicii şi cel ce urmează să le deconteze!). Iniţiatorii au avut grijă să prevadă în lege o serie de incompatibilităţi pentru medici dar au „uitat” de asigurători”.
5.Pachetul de bază nu e garantat gratuit
IPP constată că pacientul român va avea un singur drept principal în noua lege: să nu uite să plătească contribuţia la sănătate, ca să aibă asiguratorul privat bani de rulaj.
„Nu există informaţii clare în lege despre garanţia pe care o are cetăţeanul că anumite servicii, care în mod normal ar putea intra în pachetul de bază prevăzut de lege şi acoperit (parţial) din propriile contribuţii din venit, nu vor fi furnizate contra cost, din interesul primordial al asiguratorului de a-şi maximiza profitul”.
6.Lipsa informaţiilor despre actualele costuri
IPP consideră că cetăţenii sunt manipulaţi prin lipsa din spaţiul public a informaţilor detaliate despre cât costă, în prezent, intervenţiile medicale într-un spital public.
„Proiectul de lege profită de faptul că pacienţii români nu dispun de informaţii privind actualele preţuri practicate de sistemul public pentru orice tip de intervenţie/tratament/investigaţie, pentru a putea compara, în cunoştinţă de cauză, care sunt avantajele optării pentru un asigurator privat”.
7.Starea de sănătate a populaţiei, ascunsă
IPP cere mai multă transparenţă a informaţiilor statistice despre starea de sănătate a populaţiei.
„Proiectul nu clarifică în ce măsură publicul larg are acces la informaţii statistice cruciale pentru protejarea stării sale de sănătate. Ministerul Sănătăţii este una dintre autorităţile publice cele mai opace din România, incapabilă de a colecta informaţii relevante din punct de vedere statistic din sistem, fapt demonstrat de lipsa publicării rapoartelor periodice pe sănătate în ultimii ani”.
„IPP somează Ministerul Sănătăţii să facă public un raport privind starea sistemului, înaintea oricărei dezbateri, pe baza căreia orice actor interesat să înţeleagă care sunt adevăratele probleme ale sistemului sanitar. De exemplu: planul naţional de paturi, auditul spitalelor din România şi sancţiunile aplicate, evaluarea costurilor efective ale actului medical etc”.