Cât ne costă banii trimiși de euro-navetiști

Aproape o jumătate de milion de români sunt rezidenți temporar în străinătate, arată datele Institutului Național de Statistică aferente Recensământului din 2021/2022. Dacă economic acest lucru este profitabil, pentru că euro-navetiștii plecați la muncă trimit miliarde de dolari anual în țară, demografic și social este un dezastru, atrag atenția sociologii.

Numărul total al românilor de vârstă activă care au părăsit țara pentru a-și căuta un rost afară este estimat la 3-4 milioane de persoane. O statistică exactă a celor stabiliți de mai mult de un an în alte țări nu există și nici nu vom avea întrucât ultimul recensământ derulat anul trecut nu a inclus o astfel de întrebare în formularul de recenzare.

Institutul Național de Statistică a făcut publice la finalul lui septembrie câteva date referitoare și la migrația temporară externă – sub un an –, din care rezultă că aproape o jumătate de milion de români – mai exact 457.000 – au declarat că au reședință temporară în afara țării.

Dintre ei, aproape un sfert – 24% – se află în Italia, 111.000 de persoane au spus că se află în această țară de aproape un an, în timp ce 2.400 au declarat că sunt plecați de una sau două luni.

Pe locul al doilea în topul preferințelor românilor plecați afară este Germania, țară de destinație pentru 89.000 de români, și pe locul al treilea, Marea Britanie, unde se află 67.000 de români migranți temporar.

Beneficii, dar și costuri deloc mici

Potrivit sociologului prof.dr. Dumitru Sandu, ceea ce se întâmplă cu migrația în străinătate ar trebui să constituie un subiect aflat pe agenda societății românești, la fel ca și evoluția PIB-ului. Pentru că, prin plecarea și revenirea românilor din și în țară sunt condiționate procese economice și sociale majore, mai spune expertul.

Studiul sociologic „Riscuri și inechități sociale în România“, elaborat de o echipă din care au făcut parte Dumitru Sandu împreună cu sociologul Monica Alexandru, arată că, după 2001, fenomenul migranților în străinătate a luat amploare, iar ponderea „euro-navetiștilor“ – adică a celor care circulă frecvent în alte țări UE –, dar și a celor care stau durate scurte în afara României a tot crescut.

După 2007, momentul aderării, migrația temporară a fost moderată – de la 2,2 milioane, în 2006, până la 2,6 milioane, în 2007. Cei plecați afară au trimis în țară câte 9 miliarde de dolari pe an, conform estimărilor Băncii Mondiale din 2008, plasând România în top 10 țări din lume în ceea ce privește volumul remitențelor.

Însă, dacă economic a fost profitabil, demografic și social plecarea românilor a fost un dezastru. Chiar dacă percepția socială asupra plecării la muncă în străinătate este net pozitivă, mai spune Sandu, nemulțumirile au fost în legătură cu cei rămași acasă – copii, părinți, soți. Cu excepția celor care și-au putut lua cu ei copiii în străinătate și care sunt de părere că nu au avut decât de câștigat în acest fel.

Efectul Moldova

Plecarea românilor, fie ea și temporară, a modificat indicatori precum divorțialitatea, nupțialitatea și natalitatea, precizează Sandu. O analiză efectuată de expert în 2009 asupra tuturor comunelor din țară a evidențiat faptul că în comunele cu rată mare de emigrare, la un interval scurt, de cel puțin trei ani, s-au redus numărul de căsătorii și natalitatea, a crescut numărul de divorțuri, dar și de locuințe nou construite. Aceste efecte sunt mai pregnante în Moldova și mai puțin în Transilvania, mai spune Sandu.

„Modificarea regimului demografic al Moldovei, regiunea cu cea mai mare fertilitate din țară, este de natură să accelereze procesul de îmbătrânire demografică, mai ales în mediul rural. Procesele de reducere a natalității se pot accentua în legătură cu migrația la lucru în străinătate prin separarea partenerilor de cuplu pentru perioade mai mari de timp; sporirea divorțialității; planificarea unui număr mai mic de nașteri în condiții de nesiguranță a locului de muncă, precum și prin rămânerea în străinătate a migranților din cea de-a doua generație, copiii actualilor emigranți, mai ales în condițiile în care au învățat în străinătate“, se arată în studiul mai sus citat.

Politică de migrație la nivel național 

Sandu pledează pentru o politică de migrație la nivel național, cu obiective puține și clare, concepută astfel încât să poată fi îmbunătățită pe parcurs. Plecarea la muncă în străinătate ar trebui optimizată, propune Sandu, prin îmbunătățirea comunicării pe toate căile și la toate nivelurile între țările de destinație și cea de plecare, pentru a menține legături puternice cu țara de origine și a favoriza procesele de revenire în țară a românilor plecați. Aceștia din urmă ar trebui să aibă informații referitoare la piețe de muncă din economiile corelate, astfel încât potențialii migranți să cunoască, cu costuri minime și din surse credibile, condițiile de ocupare.

„A optimiza migrația circulatorie pentru muncă în străinătate este în bună măsură și un factor de reducere a emigrării definitive din țară. Implicit, în acest fel pot fi reduse și consecințele demografice negative ale fenomenului, în special reducerea populației tării. Ideea este simplă: așa cum un sat, prin navetism rural-urban, câștigă dezvoltare fără a pierde populație, tot așa, o țară, prin optimizarea circulației pentru muncă în străinătate, poate obține efecte de dezvoltare fără a potența consecințe demografice negative ale fenomenului“, conchide expertul în migrație.

Top 10 țări unde au plecat românii

1. Italia – 111.850 de persoane

2. Germania – 89.328 de persoane

3. Regatul Unit – 67.662 de persoane

4. Spania – 57.510 persoane

5. Franța – 28.161 de persoane

6. Austria – 18.774 de persoane

7. Belgia – 18.674 de persoane

8. Ungaria – 11.134 de persoane

9. Țările de Jos – 9.873 de persoane

10. Irlanda – 5.836 de persoane