Cât mai poate spera să trăiască un român după pensie

Dintre țările UE, România și Bulgaria ocupă ultimele locuri la speranța de viață la naștere. Astfel, în timp ce media europeană a trecut de 80 de ani, în România ea este de 72, 9 ani, iar în Bulgaria, de 71,4 ani. Stăm rău și la alți indicatori privind calitatea vieții.

Deși în ultimii 20 de ani speranța de viață la naștere a crescut de la 69 de ani în 1995 și până la 75,6 ani, în 2019, rămânem tot la coada clasamentului UE în această privință. Mai ales că pandemia de COVID-19 (2020-2021) a redus acest indicator la 72,9 ani.

Mai rău decât noi sunt doar bulgarii, cu o speranță de viață de 71,4 ani, în timp ce în Grecia, ea este de 80,3 ani, în Suedia de 82,3 ani și în Spania de 83,3 ani. Un german are o speranță de viață la naștere de 80,9 ani, în timp ce un polonez, de 75,6 ani.

Statisticile mai arată că orășenii trăiesc mai mult decât locuitorii de la sate. Decalajul privind speranța de viață la naștere dintre urban și rural este de 76,7 ani, respectiv, 74 de ani, pentru anii 2012-2014, conform Anuarului Demografic al României 2015.

Diferența dintre speranța de viață la femei și la bărbați se menține constantă: 76,7, față de 69, ani.

În 2021, speranța de viață la 65 de ani (media anilor rămași din viață după pensionare) – un alt indicator al calității vieții – era de 14,7 ani, în România și de 13,7 ani, în Bulgaria, cele două țări ocupând din nou ultimele poziții din UE. Prin comparație, speranța de viață la 65 de ani era pentru un german, de 19,6 ani, pentru un spaniol, de 21,4 ani, iar pentru un suedez de 20,9 ani. Media UE la acest indicator era de 19,3 ani.

Un alt indicator care arată calitatea vieții în familiile tinere este cel al mortalității infantile. Deși s-au înregistrat progrese și la acest indicator, România rămâne pe ultimul loc în UE, având cele mai multe decese la mia de nașteri – 5,6, în 2020, față de media europeană de 3,6 la mia de nașteri.

Mortalitatea infantilă este de 4,5 la mie în urban și de 6,8 la mie, în rural.