Biznis cu patrimoniul national

Daca pentru repararea la nesfarsit a drumurilor banii pleaca din buzunarul public in doze mari, la distanta de doi-trei ani, cand vine vorba de patrimoniu ei se scurg picatura cu picatura de cateva

Daca pentru repararea la nesfarsit a drumurilor banii pleaca din buzunarul public in doze mari, la distanta de doi-trei ani, cand vine vorba de patrimoniu ei se scurg picatura cu picatura de cateva decenii. Nimeni nu are habar cate monumente se afla in proces de restaurare in acest moment, in toata tara, si cate nu au fost inca binecuvantate cu aceasta atentie, rezistand Dumnezeu stie cum, parasite prin colturi de tara sau ingrijite numai de localnici. Ministerul de resort nu se grabeste cu statisticile, pentru ca acestea ar clarifica o situatie care aduce mari beneficii asa, in ceata, cum se afla acum. La 500 de ani de la moartea lui Stefan cel Mare, comemorat in acest an, cel care construia biserici dupa fiecare lupta castigata, patrimoniul a devenit in Romania un "business" profitabil. Una din caile cele mai sigure pentru manipularea banului scos din buzunarul nostru, al tuturor, si pus sa circule pe cai nestiute pentru a ajunge la cine trebuie, aceasta intreprindere beneficiaza in plus de o aura culturala. E ca si cum daca ai prinde un hot la tine in casa el ar pretinde circumstante atenuante pentru ca voia doar cartile din biblioteca sau tablourile de pe pereti. Cine sa-si bata capul cu micile firme de constructii antrenate in vesnica restaurare prin care trec monumentele din aceasta tara inca de dinainte de 1989, cand atatea alte escrocherii se petrec zi de zi in toate domeniile? Cel putin, ele isi castiga banii - ce-i drept, pe cai ilicite, cum au demonstrat recent procurorii PNA - construind ceva, in vreme ce altii, mult mai "bazati", obtin profiturile demoland. Intrand cu buldozerul in vestigii istorice pentru a construi heliporturi, ca la Histria, sau autostrazi, cum se pregatesc sa faca in satele din Transilvania. Daca nu e nici un profit imediat de scos, cum se intampla la Biserica Trei Ierarhi din Iasi, atunci monumentul e lasat sa se scufunde in lacul de apa freatica ce musteste dedesubt. Se asteapta, probabil, prabusirea pentru ca locul sa fie apoi folosit pentru o constructie mai profitabila, cum ar fi un hotel cu piscina cu apa naturala, de exemplu. Cum panza freatica ataca si temelia altor edificii din zona, catedrale si scoli, poate ar fi mai interesant ca intreg orasul sa devina unul scufundat, in care sa se intre pe baza de taxa, cum e la Constanta, ca sa se aleaga si edilii cu ceva stand degeaba. Dispretul autoritatilor acestei tari cand vine vorba de patrimoniul ei, in fapt singura valoare reala pe care o detine, in comparatie cu alte tari europene, are el insusi, cum se vede, dimensiuni monumentale! E nevoie sa se implice un membru al familiei regale britanice, Printul Charles, in salvarea satelor transilvanene care au supravietuit din Evul Mediu si sunt acum amenintate de o autostrada care nu poate trece decat prin inima lor. E nevoie de asta, fiindca romanilor le e mult mai aproape interesul unor insi care au investit in pamanturi, sperand in succesul unei afaceri care sa le aduca beneficii numai pentru ca poarta numele lui Dracula, iar acum, cand planul le-a fost dejucat tot de autoritatile europene, prin protestele Comisiei UNESCO pentru patrimoniu, s-au gandit ca trecerea autostrazii prin zona ar ridica din nou pretul terenurilor. O mana de oameni pusi pe imbogatit cu orice pret se joaca nu numai cu strazile din orasele acestei tari, ci si, mult mai grav, cu valorile ei autentice, pe care, odata distruse, nimeni nu le va mai putea inlocui vreodata. Speranta, si in acest caz, ne ramane in implicarea unor persoane si foruri din afara tarii, fiindca numai atunci autoritatile romane vor sari si ele, mimand surpriza, asemeni Frumoasei din padurea adormita, trezita de print cu doua palme zdravene. Tot Printul Charles a salvat orasul medieval Sighisoara, langa care ministrul cu palmieri se gandise sa construiasca Dracula Park. Probabil ca fara interventia lui, care sa atraga atentia Europei in care vrem sa intram asupra comportamentului unor barbari, autostrada va traversa linistita orice zona din Romania, o tara fara aparare. Cata vreme regulile lumii civilizate ne sunt inca straine, vor fi mereu altii care sa se bata pentru noi, altii care sa ne apere adevaratele interese.