An electoral, minţi înfierbântate

În loc să dezbatem cu minţile limpezi, ne lăsăm luaţi de valul populist. Există ceva mai rău decât taxa de primă înmatriculare sau decât declararea unor articole din "legea CNSAS"

În loc să dezbatem cu minţile limpezi, ne lăsăm luaţi de valul populist.

Există ceva mai rău decât taxa de primă înmatriculare sau decât declararea unor articole din "legea CNSAS" ca neconstituţionale. Este populismul venit ca reacţie la toate acestea. Este populist să ceri anularea taxei de primă înmatriculare, aşa cum face PD-L, după ce, ca partid de guvernământ, ai fost de acord cu principiul introducerii acesteia.

Da, modul în care a procedat Guvernul Tăriceanu a demonstrat incompetenţă în materie de politici ale Uniunii Europene. Se poate discuta şi despre nivelul taxei. Însă nu poţi cere anularea ei fără a vedea şi interesul României de a-şi proteja locurile de muncă din industria auto. Producem Dacia Logan, aşteptăm să vină Ford, poate şi Mercedes. Dacă anulăm taxa, ce alte politici punem în loc pentru protejarea locurilor de muncă? (Să nu fim naivi, acesta este miezul tare al taxei, nu grija pentru mediu!) N-am auzit o asemenea dezbatere în lumea noastră politică.

La fel şi cu "legea CNSAS". Lacrimi, emoţie, lozinci. Lipseşte numai dezbaterea calmă. Până la urmă, problema pe care ne-a pus-o în braţe Curtea Con stituţională poate fi transformată în oportunitatea de a reevalua rolul Colegiului CNSAS şi modul în care va fi judecată de aici înainte relaţia demnitarilor cu fosta Securitate. Înainte de a ieşi în piaţa publică pentru a cere revocarea membrilor Curţii, poate ar fi cazul să ne întrebăm şi ce credibilitate poate avea Colegiul CNSAS, o "instanţă" numită politic şi care decide că Mona Muscă a făcut poliţie politică, iar Vadim Tudor, nu.

În loc să dezbatem aceste teme cu minţile limpezi, ne lăsăm purtaţi prea uşor pe valul populismului. Iar presa contribuie în mare măsură la aceasta atunci când îşi asumă cauze şi campanii în loc să organizeze dezbateri. Am mai spus-o: populismul de presă este mai periculos decât cel politic. Fiindcă politicul are sisteme de echilibrare şi control al puterilor.

Există controlul parlamentului asupra guvernului, există autorităţi de reglementare, există proceduri şi cutume, există societate civilă, există, da, o Curte Constituţională şi o mulţime de alte mecanisme anume gândite pentru a preveni abuzul. Există, evident, şi lobby economico-financiar. De exemplu, chiar şi cei mai mari fani ai PD-L vor admite că, atunci când va veni la putere, partidul o va lăsa mai moale cu eliminarea taxei auto şi va pleca urechea şi la interesele grupului Renault.

În faţa presei, însă, nu există mecanisme de echilibrare şi control, în afara propriei responsabilităţi - şi aşa trebuie să fie. Astfel încât, în faţa unui tsunami populist ce ameninţă să inunde în acest an electoral şi politica, şi presa, nu poţi decât să le transmiţi oamenilor un singur şi simplu mesaj: "Mai gândiţi-vă!"