A bate câmpii cu graţie
0Locuţiunea adverbială a lui Călinescu o îndulceşte, chiar dacă n-o face pe de-a-ntregul pozitivă.
Expresia din titlul însemnărilor mele aparţine lui G. Călinescu. Definind arta divagantă a eseului Pseudokynegetikos al lui Odobescu, autorul Istoriei literaturii completează cu, aş zice, „graţie” expresia obişnuită a bate câmpii. Aceasta din urmă are un înţeles peiorativ: a vorbi aiurea, a delira etc. Locuţiunea adverbială a lui Călinescu o îndulceşte, chiar dacă n-o face pe de-a-ntregul pozitivă. Şi o întoarce la sensul originar din limba din care provine.
A bate câmpii reprezintă un calc, adică o preluare tale quale din franceză: battre la campagne. Singura deosebire este că substantivul românesc e la plural, iar cel franţuzesc la singular. Calcul datează, după toate probabilităţile, din secolul al XIX-lea, cu o generaţie (aceea romantică sau paşoptistă) înainte de a lui Odobescu însuşi. În franceză, expresia n-are decât ulterior sensul răutăcios din română. Battre la campagne însemna iniţial a explora, a cerceta, a fi în căutare de locuri noi. Avea (şi are) expresii sinonime: battre la forêt, les routes, le pays, din care ultimele au dat expresiile româneşti a bate drum şi a bate ţara. Pădurile nu se lasă bătute în româneşte. Cum s-a infiltrat sensul negativ e uşor de bănuit: cine bate câmpii o face având spiritul liber şi visător, înclinat adică spre frivolitate. Româna l-a preferat, ignorându-l pe cel originar. Doar în a bate ţara ( în lung şi în lat) ori în a bate un drum (lung) limba noastră s-a dovedit fidelă.
În franceză există şi un alt sinonim pentru expresia cu pricina: avoir (prendre) la clef des champs. A avea (lua) cheia câmpurilor. Româna n-a calchiat-o şi pe aceasta. Dicţionarul francez-român al Sandei Mihăescu Cîrsteanu o traduce prin a o lua la fugă. Expresia franceză e însă mult mai subtilă. O reţine Bernard Pivot în 100 de expresii de salvat (Albin Michel) ca pe una, cum se vede chiar din titlul cărţii sale, pe cale de dispariţie, foarte rară, aproape ieşită din uz. Pivot îi indică sensurile următoare: libertate, deschidere de orizonturi noi, a fi liber să-ţi alegi calea, să-ţi obţii libertatea, să pleci şi (la urmă de tot) să fugi. Georges Brassens foloseşte expresia într-un cântec: „Apoi într-o zi ea a luat cheia câmpurilor / Lăsându-mi un rău funest...”. Dacă apelăm la Călinescu, am putea traduce: „Apoi într-o zi ea a bătut câmpii cu graţie” şi restul.
Răsfoind cartea lui Pivot nu m-am putut opri să mă gândesc la regretatul profesor timişorean Tohăneanu şi la superbele lui analize de cuvinte şi expresii. Nici ale lui George Pruteanu de la televiziune nu erau lipsite de farmec. Ca să nu vorbesc de cele din timpul din urmă ale lui Marius Sala. Adunate în cărţi, ar putea avea succesul celor ale lui Pivot. (În paranteză fie spus, cartea lui Pivot e în toate topurile de vânzare!).
Sper că am bătut câmpii cu graţie.