Tusea măgărească: cum o recunoaştem şi cum o tratăm
0Este o afecţiune chinuitoare, cu o evoluţie de câteva săptămâni, la capătul cărora rămâi efectiv fără pic de vlagă. În cazul copiilor, poate fi fatală. De aceea, prezetarea la medic nu trebuie amânată.
Tusea măgărească nu are nicio legătură cu simpaticul animal. I s-a spus aşa din cauza sunetului caracteristic pe care bolnavii îl emit atunci când încearcă să respire în timpul sau după un atac de tuse. De fapt, afecţiunea este produsă de o infecţie bacteriană acută a căilor respiratorii, declanşată de bacteria Bordella pertussis. De aici şi termenul pertusis pentru denumirea medicală a bolii, cunoscută şi ca tuse convulsivă.
Ceea ce trebuie reţinut este că odată ce infectarea cu bacteria Bordetella pertussis s-a produs, declanşarea bolii nu mai poate fi împiedicată, bolnavul urmând să treacă prin:
• stadiul cataral – durează între una şi două săptămâni. Simptomele specifice sunt strănutul, guturaiul, răguşeala, febra uşoară, tusea uşoară care evoluează treptat spre tuse spasmodică, uneori conjunctivita; apare stare de indispoziţie şi pierderea poftei de mâncare.
• stadiul convulsiv – durează între trei şi şase săptămâni. Simptomul principal este tusea spasmodică, numită şi cvintă, în timpul căreia faţa bolnavului se înroşeşte sau chiar se învineţeşte, apar lacrimi în ochi, venele gâtului şi ale feţei se umflă, limba, cu vârful îndoit în sus, este proiectată în afara gurii. Cvinta se termină cu eliminarea unei spute vâscoase, aderente, sticloase, uneori cu vomă.
În 50% dintre cazuri apare respiraţia grea, cu senzaţie de sufocare. Numărul cvintelor diferă în funcţie de gravitatea bolii. În formele obişnuite sunt 10-15 cvinte în 24 de ore, iar în cele severe 50-60 de cvinte, cu o agravare evidentă pe timpul nopţii.
• stadiul de convalescenţă constă în remiterea progresivă a simptomelor într-un interval de şase până la zece săptămâni.
În cazul adulţilor simptomele tipice pentru pertusis pot să lipsească, singura manifestare fiind tusea cronică.
Poate pune în pericol viaţa copiilor mici
În cazul sugarilor, tusea „măgărească” poate avea manifestări severe. Chiar dacă accesele de tuse sunt mai puţin grave, există risc de oprire a respiraţiei. În primul an de viaţă pot apărea următoarele complicaţii: pneumonie, otită medie, dilatări patologice ale unor segmente din arborele bronşic (bronşiectazii), inflamarea cerebelului cu crize convulsive şi chiar deces. Tocmai de aceea, este recomandată vaccinarea anti-pertusis – o masură eficientă de prevenire a îmbolnăvirii – încă din primele luni de viaţă.
Antibioticele, tratamentul de bază
Deşi nu acţionează asupra simptomatologiei, tratamentul cu antibiotice întrerupe lanţul infecţios şi favorizează vindecarea. Astfel spus, cu cât administrarea antibioticului se face mai devreme, cu atât mai rapid şi mai simplu evoluează procesul de vindecare. De asemenea, medicii pot recomanda medicamente specifice pentru a uşura dizolvarea sputei şi expectorarea acesteia. În acelaşi scop este indicat consumul crescut de
de lichide (apă, ceai, supe etc.) şi asigurarea unui grad optim de umezeală şi o temperatură scăzută în cameră, în special noaptea, când se intensifică atacurile de tuse.