„Trebuie să avem în vedere acest lucru: cancerul copilului este vindecabil“

ŞANSE Cancerele copiilor sunt boli rare. Un astfel de diagnostic este însă devastator, atât pentru micuţ, care trebuie să suporte un tratament de cele mai multe ori foarte agresiv, cât şi pentru familie, care este nevoită să găsească resurse emoţionale şi nu numai pentru a transforma toată această luptă dramatică într-un succes

Diagnosticul de cancer este greu de comunicat şi dacă pacientul este o persoană adultă, darămite dacă este un copil. Prof.dr. Margit Şerban, medic primar specializat în hematologie şi oncologie pediatrică, cu o experienţă de patru decenii în tratamentul bolilor grave, inclusiv a cancerului, afirmă că îi este cumplit de greu să spună unui copil că suferă de aşa ceva. „Sunt în contradicţie cu opinia colegilor mei, dar eu cred că nu e bine să spui brutal, în faţă, unui copil diagnosticul. Familiei îi comunic, dar celui mic îi spun că suferă de o boală de sânge gravă, din care poate ieşi învingător şi care trebuie tratată. Îi mai spun că acest tratament presupune injecţii, perfuzii, puncţii, faptul că îţi cade părul. Îmi este cumplit de greu. Oricum, ei află pe parcursul internării, aşa cred eu. Dar adolescenţilor, tinerilor peste 18 ani, trebuie să le spui“, mărturiseşte profesoara universitară.

Cancerele copilului sunt boali rare şi asta este vestea bună, dacă se poate spune aşa. Vestea rea este că nu se poate pune un diagnostic precoce în aceste boli cumplite, iar simptomele apar doar în momentul în care afecţiunea este deja extinsă, mai spune prof. dr. Margit Şerban. „Nu există noţiunea de diagnostic precoce la copil. Iar părintele nu trebuie să se simtă culpabil pentru că nu ai semnele decât când boala este înaintată. Tot ce pot face părinţii este să-l ducă pe cel mic la medic atunci când apar, cât de cât, simptome care trezesc suspiciune.“

Leucemiile acute, cele mai frecvente cancere

Potrivit datelor Registrului Naţional de Cancer pentru Copii, registru care aparţine Societăţii Române de Oncologie şi Hematologie Pediatrică, la nivelul anului 2010, structura patologiei pediatrice la noi în ţară este aceeaşi ca în Europa, afirmă conf.dr. Monica Dragomir, medic primar oncologie medicală şi pediatrie, şeful Secţiei de Oncologie pediatrică de la Institutul Oncologic „Prof.dr. Al. Trestioreanu“ din Bucureşti.

Cele mai frecvente malignităţi sunt leucemiile acute, şi dintre acestea, leucemia acută limfoblastică, cu proporţii în jur de 30%, pe locul doi se situează tumorile cerebrale: 20%, în Europa, 18%, la noi; urmează limfoamele Hodgkin şi non-Hodgkin, cu 14%, neuroblastomul – 8%; tumorile osoase - 7%, potrivit aceleiaşi surse.

„Nu cunoaştem cauzele în niciunul din cancerele copilului“, mai spune conf. dr. Monica Dragomir. Există anomalii genetice asociate constant cu unele cancere, cum este retinoblastomul, neuroblastomul. „În alte cancere, au fost găsite anomalii genetice asociate, dar nu înseamnă că se cunoaşte cauza reală a bolii sau când s-a declanşat carcinogeneza. Factorii de risc recunoscuţi a fi implicaţi în apariţia cancerelor la adult  - alimentaţia, fumatul - nu sunt implicaţi şi în apariţia cancerelor la vârsta copilăriei, în primul rând, datorită faptului că perioada de acţiune a acestora pentru cancerogeneză este îndelungată  - 15- 20 de ani. În ceea ce priveşte factorul genetic, există foarte puţine cancere ereditare. Există însă afecţiuni predispozante pentru cancere la copil: sindroame ereditare, malformaţii congenitale, etc“. Ceea ce se moşteneşte este predispoziţia pentru cancer, nu cancerul în sine. „Există riscul familial de cancer. Predispoziţie moştenită care determină apariţia a diferite tipuri de cancer la rude de gradul I şi II“, adaugă dr. Dragomir.

Cancerele copilului pot apăre la orice vârstă

Cancerele copilului pot apărea la orice vârstă, dar există un vârf de incidenţă pentru leucemia acută limfoblastică situat între 3 şi 5 ani. „Există anumite cancere care apar mai frecvent în primii ani de viaţă - neuroblastomul, retinoblastomul. Sunt anumite cancere care apar mai frecvent la adolescenţă şi adultul tânăr: sarcoamele osoase, tumorile cu celule germinale“, potrivit conf. dr. Monica Dragomir.

Cancerul la copii, chiar dacă reprezintă o mică parte din totalitatea bolilor neoplazice – circa 1%, este devastator prin riscurile sale evolutive şi prin impactul terapiei agresive pe care-l presupune. Terapie care poate fi însă încununată de succes în mai mult de 80% din cazuri, mai spune prof.dr. Margit Şerban.

„Leucemia  acută limboflastică este consecinţa unei proliferări clonale necontrolate a limfocitelor T sau B, în diversele lor stadii de maturare: pro, pre- mature, exprimată, pe de o parte, prin substituţia măduvei osoase hematogene  - cu reducerea masivă a globulelor roşii, albe şi trombocite, şi, pe de altă parte, prin creşterea dimensiunii, consecutivă infiltrării limfoblastice, cu precădere a organelor  bogate în ţesut limfatic - ganglioni, splină. Deci, simptomatologia evocatoare va fi reprezentată de paloare şi manifestări hemoragice pe de o parte şi măriri ale ganglionilor, splinei, ficatului, pe de altă parte“, explică prof.dr. Margit Şerban.

În ţările cu resurse şi acces la tratament, această boală este una dintre malignităţile cu cea mai bună şansă de vindecare - peste 90%. „Trebuie să avem în vedere acest lucru: cancerul copilului e vindecabil. Prin urmare, merită să investeşti. Supravieţuirea timp de 5 ani fără tratament este sinonimă cu vindecarea“, punctează prof.dr. Margit Şerban.

Condiţia obligatorie pentru vindecare este tratamentul personalizat, ţintit celulei proliferante. „Bolnavul trebuie adresat cât se poate de repede unui serviciu de specialitate de onco-hematologie pediatrică“, atrage atenţia prof. dr. Margit Şerban.

Cum se diagnostichează corect o leucemie

Diagnosticul de certitudine într-o leucemie se stabileşte prin mielogramă şi/sau puncţie medulară, echivalentul biopsiei într-o tumoră solidă. Examenul morfologic al măduvei osoase este o investigaţie hematologică şi care se poate face în orice spital şi care stabileşte diagnosticul de leucemie. Pentru un tratament corect, conform protocoalelor moderne, trebuie stabilit subtipul histologic al leucemiei şi factorii de risc de evoluţie nefavorabilă, în funcţie de care se stabileşte tratamentul particularizat pacientului. În acest scop, sunt necesare alte teste de laborator ale măduvei osoase: imunofenotipare şi teste genetice, care se pot efectua doar în spitalele cu laboratoare dotate pentru aceste investigaţii şi cu specialişti în acest domeniu.

De peste un an  sunt decontate de Casă nu  numai testele de diagnostic în leucemiile acute, ci şi testele de monitorizare intraterapeutică. Răspunsul la tratamentul citostatic iniţial este un alt factor de decizie terapeutică. Pentru copii, testele de imunofenotipare şi genetice se  pot face în Institutul Clinic Fundeni, dar şi la Timişoara, Cluj, Iaşi.

Tratamentul leucemiei este de durată

Tratamentul leucemiei acute este de durată şi constă în mai multe medicamente citostatice cu doze şi ritm de administrare precis. „Aceste medicamente acţionează prin mecanisme diferite asupra celulelor canceroase. Tratamentul are trei faze: inducţia remisiunii, menţinerea şi consolidarea.Terapia de inducţie  durează circa 7 zile  şi necesită internare obligatorie în cea mai mare parte. Alături de tratamentul citostatic un rol important revine celui suportiv - produse de sânge, antiemetice, profilaxia infecţiilor“, explică prof. dr. Margit Şerban.

Tratamentul nu este lipsit de efecte secundare: greaţă, alopecie, mucozită, cistită hemoragică, aplazie medulară, alergie, infecţii. „Însă tratamentul suportiv are menirea de a contracara toate acestea. Pe termen lung, pot să apară tulburări de creştere, infertilitate, tulburări hormonale, care pot fi ameliorate în timp. Toate acestea sunt însă nesemnificative comparativ cu situaţia în care leucemia acută netratată este o afecţiune care conduce la deces“, conchide profesoara universitară.