Tratamente eficiente în incontinenţa urinară
0Incontinenţa urinară este o afecţiune frecventă şi foarte deranjantă. Severitatea poate varia între pierderea ocazională de urină la tuse sau strănut la nevoie imperioasă bruscă de urinare fără a mai putea ajunge la toaletă.
„Dacă incontinenţa urinară vă afectează activităţile zilnice trebuie să vă adresaţi medicului“, ne sfătuieşte dr. Erna Stoian, medic primar obstetrică- ginecologie, specialist în infertilitatea cuplului şi reproducere umană asistată/FIV.
Cel mai frecvent tip de incontinenţă urinară este cea de efort. „Apare în momentul în care creşte presiunea intraabdominală din pricina slăbirii muşchilor perineali, la tuse, strănut, râş, exerciţii fizice sau ridicarea unei greutăţi. Slăbirea muşchilor perineali apare după naştere, la menopauză, din cauza obezităţii, constipaţiei cronice, ca reacţie adversă la medicamente sau din cauza atrofiei musculare, ca urmare a creşterii vârstei. Este cel mai frecvent tip de incontinenţă urinară 90% din cazuri la femei. La bărbaţi, poate apărea ca urmare a afectării muşchilor sfincterieni după operaţii la prostată.“
Infecţia urinară şi diabetul pot determina incontinenţa
Incontinenţa imperioasă - de urgenţă - se manifestă prin pierderi involuntare de urină - în general în cantităţi importante – însoţite sau urmate imediat de senzaţia persistentă de a urina din nou. „Această formă de incontinenţă apare ca urmare a hiperactivităţii muşchilor vezicali care, contractandu-se excesiv, induc nevoia imperioasă de a urina. Incontinenţa de urgenţă poate fi cauzată de o afecţiune minoră ca infecţia urinară, dar şi de afecţiuni mai severe la tulburări neurologice sau diabet. Incontinenţa imperioasă se întâlneşte cel mai des la persoanele în vârstă.“
Incontinenţa urinară prin prea plin se caracterizează prin pierderea constantă şi involuntară de urină din cauza depăşirii capacităţii vezicii urinare. Cauza principala a apariţiei acestei forme de incontinenţă este obstrucţia tractului urinar, prin îngustarea uretrei, ca urmare a măririi prostatei la bărbaţi sau prin existenţa de calculi renali. „În general, incontinenţa prin prea plin apare la bărbaţi ca urmare a hipertrofiei prostatei, dar poate surveni atât la bărbaţi cât şi la femei în cazul administrării anumitor medicamente , existenţei unor boli metabolice - diabet zaharat sau a unor afecţiuni ale sistemului central nervos ca Parkinson, Alzheimer.“
Incontinenţa urinară neurogenă apare la pacienţii cu afecţiuni neurologice grave şi se caracterizează prin declanşarea unei contracţii spontane şi involuntare a muşchilor vezicii, deseori fără ca pacientul să conştientizeze nevoia de a urina. Golirea vezicii se produce automat, necontrolat şi inconstient. Incontinentţa urinară neurogenă apare în afecţiunile neurologice ca Parkinson, Alzheimer sau în leziunile medulare grave – paralizia completă a membrelor inferioare, scleroza în plăci, diverse tumori.
Cauze: de la băuturi, alimente şi medicamente, până la menopauză şi prostată mărită
Incontinenţa urinară temporară poate fi cauzată de anumite băuturi, alimente sau medicamente - diuretice care stimulează şi cresc volumul urinar : alcool, cofeină, băuturi carbogazoase, îndulcitori artificiali, ciocolată, citrice, medicamente antihipertensive, sedative, musculorelaxante, doze mari de vitamina C.
Incontinenţa urinară poate fi de asemenea cauzată de afecţiuni medicale ce se pot trata uşor precum infecţia sau constipaţia.
Sarcina, naşterea pe cale vaginală, vârsta, menopauza, prostate mărită, cancerul de prostată, onstrucţia căilor urinare, şi tulburările neurovegetative pot fi tot atâtea cauze ale incontinenţei urinare persistente.
Femeile sunt mai predispuse la incontinenţă urinară. „Naşterile, sarcinile şi menopauza predispun mai mult“. Alţi factori de risc sunt vârsta, obezitatea, fumatul şi istoricul familial.
Complicaţiile incontinenţei urinare cronice pot include probleme ale pielii, infecţii urinare recidivante cu impact negativ asupra vieţii personale.
Incontinenţa urinară nu poate fi prevenită întotdeauna, dar ca să diminuezi riscul trebuie să menţii o greutate corporală normală, să faci exerciţii pentru întărirea planşeului pelvian, să eviţi consumul de iritanţi ai vezicii urinare ca alcool, cafea şi alimente acide, să consumi multe fibre care previn constipaţia, să nu fumezi.
Criterii de stabilire a tratamentului
În funcţie de tipul incontinenţei urinare, medicul va stabili tratamentul. „Medicul va face un examen complet şi va recomanda analiza urinei, ţinerea unui jurnal al vezicii urinare, dar şi măsurarea volumului postrezidual – urina rămasă în vezică după micţiune. De asemenea, poate recomanda şi alte analize la testele urodinamice şi ecografia pelviană.“
Tratamentul depinde de tipul de incontinenţă, de severitatea şi de cauza acesteia. Se pot recomanda de la exerciţii pentru întărirea planşeului pelvian – exerciţii Kegel – şi stimulare electrică cu ajutorul unor electrozi inseraţi în rect sau în vagin pentru stimularea muşchilor pelvieni şi până la tehnici comportamentale care includ antrenarea vezicii urinare. „După apaţia senzaţiei de urinare să încerci să amâni cel puţin 10 minute şi să prelungeşti intervalul dintre urinări; golirea completă a vezivii urinare prin urinare la interval de câteva minute; programarea urinărilor; managmentului dietei şi al administrării de lichide.“
Şi medicaţia poate fi una dintre metodele de tratament. „Sunt folosite medicamente ca anticolinergice, alfa blocante, topice cu estrogeni. Dispozitivele medicale ce pot trata incontinenta urinara sunt pesariile sau dispozitivele uretrale. Terapiile intervenţionale care pot ajuta în incontinenţa urinară includ injecţiile cu Botox în musculatura vezicii urinare şi stimulatoarele nervoase. Terapiile chirurgicale includ proceduri ce implică poziţionarea unor plase în jurul uretrei, cura prolapsului uterin, repararea pereţilor vaginali superior şi inferior şi în cazul bărbaţilor sfincterul urinar artificial.“