Tomografie computerizată versus rezonanţă magnetică: avantaje şi dezavantaje

Diagnosticarea sau confirmarea unor afecţiuni presupune în anumite situaţii realizarea unor investigaţii suplimentare analizelor de sânge, ecografiilor sau radiografiilor, precum Tomografia Computerizată (CT) sau Rezonanţa Magnetică (RM).

Acestea sunt două modalităţi diagnostice care utilizează tehnici diferite pentru achiziţia imaginilor: radiaţiile X pentru Tomografia Computerizată şi câmpul magnetic pentru Rezonanţa Magnetică.

În anumite afecţiuni este preferată una din aceste modalităţi, alteori ele sunt complementare.

Fiecare are avantaje şi dezavantaje, ţinând cont de informaţiile necesare diagnosticului, costul investigaţiei şi confortul pacientului.

Tomografia Computerizată (CT)

Tomografia Computerizată este o metodă  iradiantă, folosind raze X. Este mai ieftină, mai rapidă şi mai uşor tolerată de către pacient. Cu ajutorul tomografiei computerizate putem obţine imagini ale oricărei părţi a corpului uman, de la nivel cerebral până la extremităţi.

Printre punctele forte se numără: detectarea fracturilor osoase, a calcificărilor (calcificari intratisulare sau litiaza renală), a hemoragiilor şi evaluarea parenchimului pulmonar.

Uneori, în special în evaluarea vaselor sangvine sau a organelor interne, este necesară administrarea de substanţă de contrast intravenoasă, pe baza de iod, care se excretă la nivel renal. De aceea, înainte de investigaţie  este necesară efectuarea unor analize de laborator care să ateste o bună funcţie renală (uree şi creatinină serice).

Principalul inconvenient al CT-ului îl reprezintă faptul că este o metodă iradiantă; de aceea este contraindicată femeilor însărcinate şi se recomandă precauţie în efectuarea  tomografiilor copiilor sau persoanelor tinere.

În plus, este contraindicată pacienţilor cu insuficienţă renală şi celor cu reacţii alergice la substanţa de contrast. Nu în ultimul rând trebuie menţionat faptul că Tomografia Computerizată are o rezoluţie de contrast tisulară inferioară Rezonanţei Magnetice.

Tendinţa actuală în ţările avansate este de a se renunţa treptat la metodele de investigaţie iradiantă (precum tomografia computerizată) în favoarea examinărilor  prin rezonanţă magnetică.

Trebuie avut în vedere faptul că tipul investigaţiei imagistice indicate pacientului se alege în funcţie de patologia cunoscută sau suspicionată. Uneori se recomandă CT, alteori RM, iar în unele cazuri sunt complementare. De aceea, colaborarea strânsă între radiolog şi medicii curanţi este foarte importantă pentru alegerea metodei imagistice optime pentru fiecare pacient. Astfel, CT este examenul de primă intenţie în afecţiunile traumatice (fracturi osoase, hematoame intracraniene) şi în explorarea toracică. În schimb, RM este de preferat în patologia neurologică, vasculară şi musculo-scheletală, cu un plus adus de examinările pe aparatul de 3 tesla., spune Gina Zaharia, medic radiolog Centrul Medical ProVita - Diagnostic şi tratament.

Rezonanţa Magnetică (RM)

Rezonanţa Magnetică este o metodă neiradiantă, care foloseşte un câmp magnetic şi impulsuri de radiofrecvenţă pentru obţinerea imaginilor.

Are o sensiblitate crescută a constrastului tisular (posibilitatea de a distinge între mai multe categorii de ţesuturi şi, implicit, detectare superioară a lezinilor, comparativ cu alte tehnici imagistice) şi permite obţinerea unor imagini detaliate în diverse planuri, ceea ce permite o localizare precisă a leziunilor, foarte utilă în planificarea intervenţiilor chirurgicale.

Cu ajutorul Rezonanţei Magnetice se pot investiga patologii de la nivel cerebral, vertebro-medular, musculo-scheletal, cardio-vascular şi abdomino-pelvin.

Aparatul IRM3T este vârful de gamă RM, fiind dotat cu un magnet de 3 tesla, ceea ce înseamnă o rezoluţie mult mai mare decât versiunea mai veche, de 1,5 testa, cu detalii imagistice care pot schimba diagnosticul pacientului. Oferă cele mai performante analize pentru diagnosticarea corectă şi rapidă a afecţiunilor musculo-scheletale, neurologice şi patologiei coloanei vertebrale, explică Ovidiu Palea,  Medic primar anestezie şi terapie intensivă la Centrul Medical ProVita.

Rezonanţa magnetică este modalitatea imagistică de selecţie pentru detectarea leziunilor de la nivelul articulaţiilor, fiind singurul examen noninvaziv care oferă o imagine detaliată a structurilor precum meniscuri (genunchi), ligamente sau tendoane.

Pentru examinarea glandelor mamare, complementar ecografiei mamare şi mamografiei, se efectuează examen IRM, ce poate diferenţia uneori între leziuni maligne sau benigne şi poate detecta leziuni multifocale.

Uneori este necesară administrarea de substanţă de contrast intravenoasă, pe bază de Gadolinium, dar riscul şi gravitatea reacţiilor alergine sunt mult reduse comparativ cu cele dezvoltate la substanţa de contrast iodată.

Fiind o metodă neiradiantă, se poate efectua de către femeile gravide în ultimele două trimestre de sarcină, în special pentru eventuale malformaţii ale fătului evidenţiate la examenul ecografic.

Examenul RM este contraindicat pentru: persoanele cu stimulator cardiac, proteze cardiace de tip vechi,  fragmente metalice la nivelul părţilor moi, insuficienţă renală severă, proteze metalice articulare sau materiale de osteosinteză clipuri anevrismale sau anumite stenturi vasculare. În plus, nu este indicat în primul trimestru de sarcină.