Tiroidita Hashimoto. Ce este această afecţiune medicală şi care sunt semnele
0La persoanele diagnosticate cu tiroidită Hashimoto sistemul imunitar atacă tiroida. Această situaţie duce la hipotiroidism, o afecţiune medicală în care tiroida nu mai poate produce suficienţi hormoni tiroidieni de care are nevoie organismul.
Tiroida este o glandă în formă de future, poziţionată în partea anterioară a gâtului. Aceasta secretă tiroxină, un hormon cu o puternică influenţă asupra oricărui ţesut din organism, deoarece reglează metabolismul, inclusiv bătăile inimii sau rapiditatea cu care organismul utilizează caloriile provenite din mâncare, potrivit site-ului de ştiri medicale webmd.com. Glanda tiroidă este controlată şi reglată de hipotalamus şi glanda pituitară – hipofiză – ambele localizate în creier.
Iodul excesiv - factor de risc
Cauzele pentru care apare tiroidita autoimună nu sunt cunoscute, dar se presupune că o serie de factori joacă un rol important. Aceşti factori includ zestrea genetică – persoanele cu Hashimoto au adesea în familie membri cu boli tiroidiene sau alte boli autoimune.
Un alt factori sunt hormonii. Tiroidita autoimună afectează de 7 ori mai des femeile decât bărbaţii, fapt care arată că hormonii sexuali au un rol important. Multe femei au probleme de tiroidă în primul an după ce au dat naştere unui copil. În proporţie de 20% aceste dezechilibre se corectează de la sine, însă alteori femeile dezvoltă tiroidită autoimună, ani mai târziu.
Iodul în exces este considerat un factor de risc, mai ales la persoanele cu predispoziţie către boli tiroidiene, la fel şi expunerea la radiaţii, fie şi pentru tratarea unor boli cum ar fi cancerul de sânge.
Semnele tiroiditei autoimune
Simptomele se pot dezvolta rapid sau la distanţă în ani. Primul semn de boală este adesea mărirea tiroidei care implică dificultăţi de înghiţire. Alte semne sunt pierderea în greutate, oboseala, paloarea facială sau umflarea trăsăturilor, durerile musculare, constipaţia, circulaţie periferică deficitară, dificultăţile de a rămâne însărcinată, pierderea părului sau fragilitatea firului de păr, menstruaţii neregulate şi cu pierderi importante de sânge. Se adaugă depresia şi bătăile mai rare ale cordului.
Pentru că simptomele bolii sunt foarte asemănătoare cu ale altor afecţiuni medicale este important ca diagnosticul să fie pus de medicul endocrinolog.
Tratament pentru această boală nu există, însă, în anumite condiţii, hormonii tiroidieni pot fi înlocuiţi prin medicaţie pentru menţinerea unui metabolism normal. Dozele exacte de medicamente diferă în fucţie de vârstă, greutate, severitatea hipotiroidismului, alte probleme de sănătate şi alte medicamente care pot interfera cu hormonii sintetici.