Soluţii în caz de toxiinfecţii alimentare

Bolile infecţioase acute de acest gen sunt mai frecvente vara deoarece temperaturile ridicate favorizează înmulţirea germenilor. Toxiinfectiile alimentare sunt boli cu manifestări, în principal digestive, apărute după consumul de alimente care conţin germeni patogeni sau toxine în cantitate mare.

În majoritatea cazurilor, problemele apărute se reglează prin adoptatea unei alimentaţii de regim şi prin hidratare atentă, spun specialiştii. Manifestările apar în maximum 72 de ore de la intrarea în contact cu agentul patogen şi constau în crampe abdominale, în vărsături, diaree, durere de cap sau în febră. În funcţie de microbul implicat în apariţia toxiinfecţiilor alimentare, se pot observa manifestări diferite ale afecţiunii. De exemplu, Salmonella este implicată în 60-70% din cazuri, iar Staphylococcus aureus exitogen în 20% din cazuri.

Rehidratare treptată cu săruri minerale

Primul pas în tratarea toxiinfecţiilor alimentare constă în hidratarea corespunzătoare. Acest lucru este necesar fiindcă organismul pierde apă şi minerale odată cu scunele diareice ori cu vărsăturile. „Se administrează săruri de reechilibrare hidroelectrolitică şi acidobazică, care se pot procura  din farmacii şi care conţin clorură de sodiu, clorură de potasiu, bicarbonat de sodiu şi glucoză pentru a compensa pierderile organismului", explică profesorul dr. Emanoil Ceauşu de la Spitalul de Boli Infecţioase şi Tropicale „Dr. Victor Babeş" din Bucureşti.

Alimentaţia are scop curativ

Alimente precum orezul fiert, morcovii, supele de zarzavat, preparatele din carne de pasăre şi din carne de vită sunt recomandate în dieta persoanelor cu toxiinfecţii alimentare. Iniţial sunt recomandate supa de zarzavat strecurată, orezul fiert, sucul de morcovi, brânza proaspătă de vaci, pesmetul, grisinele şi biscuiţii simpli. Apoi se introduc în alimentaţie carnea fiartă şi pâinea.

Pot fi necesare antibiotice

Majoritatea toxiinfecţiilor se reglează prin asigurarea unei hidratări optime şi printr-o dietă cu efect terapeutic. Totuşi, antibioticele pot fi necesare. „Terapia cu antibiotice se recomandă în cazul în care se demonstrează că afecţiunea este de natură bacteriană. Dacă este de natură virală, nu se recurge decât, eventual, la tratamentul simptomatic", precizează profesorul dr. Emanoil Ceauşu.