Prof.dr. Codruţ Sarafoleanu: „Deviaţia de sept se rezolvă dintr-o primă operaţie.“ De ce se ajunge, uneori, şi la a doua
0Nu de puţine ori, pacienţii se găsesc în situaţia în care deşi au suferit o operaţie pentru a corecta deviaţia de sept, trebuie să mai facă încă una aparent din acelaşi motiv. Prof.dr. Codruţ Sarafoleanu, medic primar ORL, detaliază circumstanţele care pot duce la eşec.
„Deviaţia de sept înseamnă, de la bun început, un os care a părăsit traiectul lui normal drept care separă două cavităţi. Acestea ar trebui să fie egale. Osul a deviat spre o parte sau spre alta, uneori spre ambele părţi şi îngustează o filieră respiratorie, un culoar respirator. Şi, cel mai frecvent, pacientul care are deviaţie de sept nu respiră bine pe nas. De obicei pe o nară, uneori pe amândouă“, explică prof.dr. Codruţ Sarafoleanu, medic primar ORL, şeful Secţiei ORL a Spitalului „Sfânta Maria“ din Bucureşti, şeful Disciplinei ORL şi chirurgie cervico-facială, profesor universitar la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“.
Această deviaţie de sept poate să apară în urma unor traumatisme, dar uneori este şi constituţională, o moştenire de familie, adaugă universitarul.
„Trebuie văzut foarte atent de unde vine insuficienţa respiratorie nazală“
Care este tratamentul corect perntru o astfel de problemă de sănătate? „Nu are decât un singur tratament – tratamentul chirurgical. El trebuie să rezolve deviaţia de sept dintr-o primă operaţie. Orice altă operaţie de deviaţie de sept înseamnă că prima operaţie a fost un eşec. Uneori, se asociază şi o patologie inflamatorie nazală – aşa numita rinită - şi se măresc în volum cornetele nazale aflate pe părţile laterale ale foselor nazale. Şi atunci, dacă noi, medicii, ne uităm doar la deviaţia de sept, dar nu ne uităm pe culoarul respirator şi pe lateral, sigur că putem să nu avem rezultate benefice după operaţia de sept.“
Rezultatele nu sunt nici măcar la nivel estetic, adaugă medicul primar, pentru că o astfel de operaţie nu are legătură cu rinoplastia. „Şi atunci, trebuie văzut foarte atent de unde vine insuficienţa respiratorie nazală: de la acest os strâmb care e un obstacol permanent sau de la cornete. Şi, uneori, trebuie rezolvate ambele cauze chirurgical. Faptul că pacientul nu respiră bine înseamnă fie că nu a fost suficient sau incorect operat, fie că are şi altă patologie care nu a fost rezolvată. Şi de aici necesitatea de a face şi alte intervenţii chirurgicale. Sunt suficiente situaţii în care nasul nu a fost corect examinat şi a mai fost şi o tumoare şi un polip în nas care blocau respiraţia şi el s-a operat doar de deviaţie de sept. Acestea pot fi circumstanţele care pot da insuccese.“