Prea slab să ai ficatul gras? Dezbatem la Adevărul Live

Ficatul gras nonalcoolic afectează din ce în ce mai multe persoane, mai ales în ţările cu un stil de viaţă modern. Care sunt simptomele, cum se pune diagnosticul şi care este cel mai eficient tratament ne spun dr. Tudor Arbanaş, medic primar gastroenterolog, şi dr. Elena Tănase, consultant de nutriţie, la Adevărul Live.

INTRĂ ÎN DISCUŢIE şi urmăreşte emisiunea în modulul Adevărul Live

Ce înseamnă, de fapt, ficat gras?

Boala ficatului gras nonalcoolic înseamnă încărcarea cu grpăsime a ficatului. Este o problemă tot mai frecventă odată  ce am adoptat stilul de viaţă occidental – multe calorii, multe grăsimi, multe dulciuri concentrate care fac parte din dietă.

Distincţia cea mai importantă este cea cu ficatul gras alcoolic, dat de consumul excesiv de alcool. Dar noţiunea de exces este una destul de variabilă.

Acestea nu sunt nişte condiţii care să poată fi distinse uşor. Distincţia e doar consumul. În rest, probele biologice sau modificările chiar histologice remarcate atunci când biopsiem ficatul afectat pot să fie absolut identice.

Ficatul femeilor este mai sensibil la alcool.

14 grame de alcool pur pe zi este maximum acceptat.

Fiecare persoană e altfel afectată de alcool, în funcţie de „echipamentul ei enzimatic“.

Dincolo de sinceritatea pacientului vizavi de diagnosticul de ficat gras alcoolic există şi nişte parametri biologici care îl pot face pe medic să suspecteze la un pacient acest consum.

Progresia bolii ficatului gras alcoolic este mai certă către boală hepatică avansată, comparativ cu cel nealcoolic.

Care ar fi cauzele identificate pentru ficatul gras nonalcoolic?

Principala cauză de ordin metabolic se referă la rezistenţa la insulină, hormon implicat în apariţia diabetului. Diabetul e o condişie la risc pentru ficatul gras.

Mai sunt şi alţi hormoni legaţi de metabolismul lipidic. Poate şi microflora intestinală poate să fie implicată în agresiunea ficatului.

Cât de gras trebuie să fii ca să ai ficat gras?

Cu cât procentul de grăsime corporală creşte, cu atât creşte şi riscul de încărcare cu grăsimi a ficatului.

Aproape toţi obezii au ficat gras.

Supraponderea trebuie definită ţinând cont de circumferinţa abdominală şi nu de indicele de masă corporală.

Grăsimea metabolic activă este cea din abdomen, din jurul şi din organele interne.

Trebuie neapărat să fii supraponderal, să ai grăsime abdominală ca să ai ficat gras?

5% din populaţie e considerată obeză metabolic având o greutate normală.

Portretul robot al persoanei care suferă de steatoză hepatică este cel care are grăsime abdominală. Cum ajungem acolo?

 Depunerea ţesutului adipos reprezintă consecinţa stilului de viaţă, cu o alimentaţie dezechilibrată şi aici nu ne fereim doar la cantitate, ci şi la calitatea alimentelor, asociată cu sedentarismul.

Activitatea fizică este foarte importantă, dar nu trebuie făcută în salturi.

Eu recomand 30 de minute de mers alert care să crească frecvenţa cardiacă.

Activitatea gospodărească pe care fiecare o face în ritmul său nu prea arde grăsimile.

Persoanele cu ficat gras au o anumită vârstă?

Nu. Întâlnim ficat gras şi în populaţia pediatrică obeză. La adulţi, e mai frecventă între 40 şi 50 de ani.

Grăsimea viscerală nu e doar un ţesut inert, care stă acolo şi e inestetic. Ci un ţesut metabolic activ care descarcă în sânge o serie de molecule, care ne fac rău. Şi ne fac rău pe vase şi pe organele interne: inimă, rinichi. Steatoză există şi în rinichi. Şi în pancreas. Încărcare grasă există peste tot cu risc de diabet zaharat şi boală cardiovasculară – acestea sunt cele mai frecvente, dar mai există şi altele.

Nutriţionistul trebuie să mă ajute să-mi adopt stilul de viaţă şi cel alimentar ca s-mi fie bine, să fiu sănătos.

Fumatul contează în ficatul gras?

Nu are atâta importanţă.

Şi infecţiile virale se pot manifesta cu încărcare grasă. Hipo, hipertiroidismul pot general ficat gras indiferent de profilul metabolic dereglat amintit mai devreme.

Care sunt paşii pe care trebuie să-i parcurgă pacientul pentru a primi acest diagnostic?

Simptomele sunt nespecifice chiar dacă există stare de rău, de oboseală, disconfort în partea dreaptă a abdomenului.

De cele mai multe ori, pacienţii vin cu nişte modificări ale probelor hepatice sau atunci când au fost identificaţi imagistic la o ecografie abdominală.

La transaminaze aş vrea să insităm puţin. În primul rând, ce sunt ele şi cum arată pe analize astfel încât să ridice un semn de întrebare?

În boala ficatului gras nonalcoolic există două entităţi distincte. Există pacienţi care au doar încărcare cu grăsime a ficatului – steatoză şi atât - şi alţii care au şi inflamaţie asociată acestei încărcări cu grăsime – steatohepatită. În general, dacă ai steatoză hepatică nu o să ai modificări de transaminaze pentru că celulele hepatice nu se distrug. Transaminazele sunt nişte enzime care se găsesc în celula hepatică, dar şi în alte celule ale organismului. Tranaminazele cresc la pacienţii cu steatohepatită care au un risc de progresie a bolii hepatice către boală avansată – ceea ce înseamnă apariţia fibrozei în ficat. Adică cicatrizare în locul în care celulele s-au distrus. Şi asta distorsionează complet structura şi funcţia ficatului. Apare la pacienţii cu steatohepatită în timp.

Dacă e să luăm rata de risc globală, pentru toţi pacienţii cu ficat gras nonalcoolic către fibroză avansată există o proporţie îngrijorătoare de 36%.

Pacienţii cu modificări de transaminaze ar trebui să fie mai îngrijoraţi decât cei cărora li s-a spus la ecografie că au un ficat gras.

Este o boală care nu are tratament specific, cele mai bune măsuri fiind de ordin nutriţional şi al activităţii fizice. Şi renunţarea la alcool.

Câţi dintre pacienţi vin şi vă spun că au luat multe suplimente pentru ficat?

Mulţi vin să mă întrebe ce suplimente să ia pentru ficat. Suplimentele sunt menite să menţină starea de sănătate, nu să trateze nişte boli. Întodeauna când un medic le prescrie o face ca pe un tratament ajuvant.

Există nişte reguli clare din punct devedere nutriţional care trebuie respectate? De pildă, să renunţăm la grăsimi?

Din punct de vedere nutriţional, excluzând alimentele înalt procesate – mezelurile, de exemplu, şi alcoolul, în rest, cu moderaţie, multe se permit şi puţine se interzic.

Prepararea prin prăjire nu ar trebui să existe în alimentaţie, indiferent că avem sau nu steatoză, că suntem graşi sau slabi.

Alimentaţia cea mai bună este cu moderaţie din toate.