Meserii care afectează auzul

Persoanele care muncesc în construcţii sau în fabrici în care există utilaje zgomotoase sunt expuse riscului de a-şi pierde auzul. Urechea noastră internă nu s-a adaptat încă la zgomotele provenite din activităţile industriale. O expunere îndelungată la asemenea zgomote poate duce la pierderea ireversibilă a auzului.

Sunetele primite de ureche sunt transmise creierului printr-un sistem delicat şi complex, format din urechea externă, urechea medie şi cea internă. O parte a acestui sistem este cohleea, care are forma unei cochilii de melc.

În interiorul ei există un lichid, iar pereţii sunt tapetaţi cu mii de cili. Când urechea captează un sunet, cilii trimit impulsuri nervoase către creier, care le interpretează ca sunete. Când suntem expuşi unui zgomot puternic sau prelungit, aceşti cili pot fi lezaţi, iar transmiterea sunetelor este afectată pentru totdeauna.

Opt ore, cel mult 80 de decibeli

Surditatea cauzată de zgomote puternice este una dintre cele mai frecvente boli ocupaţionale. Cel mai ridicat risc de surditate îl au minerii, constructorii, nituitorii, cei care lucrează în ţesătorii, în fabrici cu utilaje care produc zgomot, dar şi militarii şi pompierii. Studiile internaţionale arată că până la 44 la sută din tâmplari şi până la 49 la sută din mineri acuză o diminuare a auzului până la vârsta de 50 de ani.

„Reglementările internaţionale prevăd că, pe o perioadă de opt ore, este permis un nivel de zgomot de 80 de decibeli. Cu fiecare trei decibeli cu care creşte zgomotul, timpul de expunere trebuie să se înjumătăţească. Astfel, pentru un zgomot de 83 de decibeli, expunerea nu trebuie să depăşească patru ore, pentru un zgomot de 86 de decibeli timpul se reduce la două ore, iar pentru 89 de decibeli - la numai o oră", spune medicul primar ORL Alexandru Pascu de la Institutul de fono-audiologie şi chirurgie funcţională ORL „Prof. dr. Dorin Hociotă" din Bucureşti.

Pentru a ne face o idee despre zgomotul la care ne expunem, trebuie să cunoaştem numărul decibelilor unor sunete. Vorbitul în şoaptă, de exemplu, măsoară 30 de decibeli, la fel ca şi sunetele dintr-o bibliotecă. În timpul unei conversaţii se emit sunete cu o intensitate de 60 de decibeli, iar atunci când dăm cu aspiratorul sau când ne aflăm în trafic, urechea este expusă unui nivel de 70 de decibeli, adică aproape de limita admisă.

Peste această limită se încadrează sunetele emise de metrou, de maşina de tuns iarba, de motorul unui TIR (90 de decibeli), cele produse de ferăstrăul electric şi de maşina de găurit (100 decibeli), de pichamăr (130 de decibeli), de arme şi de motoarele cu reacţie (140 de decibeli).

Trasul cu arma poate distruge timpanul

Un zgomot puternic, care durează chiar şi câteva secunde, este suficient pentru a provoca ruptura timpanului. În această categorie de zgomote se încadrează împuşcăturile şi exploziile puternice. „Aceste zgomote, numite impulsionale, sunt mult mai periculoase pentru urechi decât celelalte", atrage atenţia dr. Alexandru Pascu.

Efectul nociv al zgomotului asupra urechii interne este direct proporţional nu doar cu intensitatea sunetului, ci şi cu durata expunerii la el. După o oră de expunere la un zgomot de 90 de decibeli, acuitatea auditivă scade, însă doar temporar.

În acest caz vorbim de oboseală auditivă. Un zgomot de aceeaşi intensitate, dar la care urechea este expusă în mod sistematic, ca, de exemplu, opt ore pe zi, provoacă o scădere treptată şi definitivă a pragului de percepţie auditivă, ducând, în cele din urmă, la surditate.

Cum ne protejăm urechile

Purtarea dopurilor pentru urechi protejează, într-o oarecare măsură, de zgomote. Pentru cei care lucrează în gălăgie, mult mai eficiente sunt însă căştile speciale, care izolează fonic.