Lămâiţa are efecte antiseptice

Lămâiţa, una dintre cele mai aromate plante, este un vestit remediu pentru afecţiunile respiratorii şi, în egală măsură, un dezinfectant care distruge virusurile şi bacteriile. Planta este utilizată din vechime ca leac pentru bolile de plămâni şi de stomac.

Printre substanţele active conţinute se numără timolul, un ulei volatil care omoară germenii infecţioşi din organism. Orice fel de infecţie, de la furuncule până la febra tifoidă, de la panariţiu şi până la tuberculoză, este învinsă printr-un tratament cu lămâiţă.

„Această plantă este valoroasă pentru sănătate, o adevărată armă împotriva epidemiilor, mult mai ieftină în comparaţie cu alte remedii", precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie.

Studiile recente scot în evidenţă efectele antiseptice şi antispasmodice ale lămâiţei, calităţi care o recomandă în tratamentul tusei convulsive, în palpitaţii, astm, crampe la stomac sau în insomnie.

De asemenea, lămâiţa este şi diuretică, de aceea este utilă în terapia unor disfuncţii renale şi a gutei.

Mod de administrare

Se foloseşte sub formă de infuzie, care se prepară din zece fire de plantă şi un litru de apă. După trei-patru clocote, ceaiul se strecoară.

Se beau câte patru ceşti pe zi, timp de o lună. Pentru bolile de ficat, timp de şase săptămâni, se bea seara o infuzie care se prepară din lămâiţă sălbatică şi din anason (câte o linguriţă din fiecare) şi o ceaşcă de apă.