Intoxicaţia cu metale grele dă oboseală cronică

Persoanele  care lucrează în industria chimică sunt cele mai expuse. Metalele grele pot fi eliminate din organism prin tratamentul cu agenţi chelatori, medicamente-antidot. Această terapie se face numai sub supraveghere medicală strictă.

Aerul poluat şi unele alimente pot fi sursă de metale grele care, în timp, se acumulează în organism, având efecte nocive. Cel mai mare risc de intoxicare cu metale grele îl au însă persoanele care lucrează în mediu toxic.

Astfel, au o expunere mai mare la intoxicaţia cu plumb „lucrătorii din fabricile de acumulatoare, cabluri, operatorii chimici, topitorii, sticlarii, lucrătorii din fabricile de gloanţe, vopsitorii sau lucrătorii în fabrici de vopsele, tipografii, precum şi manipulatorii de benzine cu plumb", afirmă prof. dr. Victor Voicu, şeful Catedrei de Farmacologie, Toxicologie şi Psihofarmacologie Clinică a UMF „Carol Davila" din Bucureşti.

Intoxicaţia cu fier, un alt metal greu, poate apărea şi în urma ingestiei de medicamente care conţin fier, de exemplu, astfel de accidente fiind frecvente mai ales în rândul copiilor.

În intoxicaţiile acute sau cronice cu metale grele, se poate recurge la terapia cu agenţi chelatori, compuşi chimici medicamentoşi care fac parte din categoria antidoturilor. Chelatorii împiedică absorbţia metalelor grele în organism şi le grăbeşte eliminarea.

Terapia se face cu monitorizare medicală

Tratamentul cu agenţi chelatori trebuie iniţiat numai de medicul specialist, fiind recomandat să se administreze în secţii de toxicologie clinică, în clinici de boli profesionale sau coordonat în cazul unor boli specifice, de medici hematologi sau neurologi.

„În intoxicaţiile acute, tratamentul se face în secţiile de terapie intensivă, cu monitorizarea permanentă a funcţiilor vitale şi a constantelor biologice. În bolile cronice cu acumulare de metale în organism, tratamentul se face în ambulator, cu monitorizarea la intervale regulate", afirmă medicul Ştefan Costescu, specialist medicină de familie la clinica MedLife din Bucureşti.

Administrarea agenţilor chelatori se face fie pe cale injectabilă, fie pe cale orală. Fiecare agent chelator are o indicaţie precisă pentru o anumită intoxicaţie. Astfel, deferoxamina se foloseşte în intoxicaţia acută cu fier, EDTA cobaltic pentru cea cu cianuri şi acid cianhidric, dimercaprolul în intoxicaţia cu arsen şi cu mercur, iar penicilamina în cea cu plumb, cupru şi cu mercur.

De asemenea, în contaminarea cu metale radioactive este indicat DTPA calciu sau zinc. Terapia cu agenţi chelatori poate da efecte secundare, în funcţie de particularităţile fiecărui pacient (prezenţa unor boli asociate). Astfel, pot apărea reacţii alergice şi de intoleranţă digestivă sau scăderea nivelului calciului, magneziului şi fierului din sânge.

Afectează intelectul copiilor

Copiii sunt cei mai afectaţi de expunerea la metale grele, deoarece ei absorb mai uşor astfel de substanţe toxice. „Chiar şi expunerile de durată la niveluri scăzute de plumb pot produce tulburări neuropsihice, caracterizate prin scăderea inteligenţei, tulburări comportamentale şi ale procesului de învăţare", afirmă prof. dr. Victor Voicu.

La adulţi, intoxicaţia acută cu plumb se manifestă prin gust dulce-metalic, vomă şi colici intestinale, iar cea cronică prin slăbiciune musculară, oboseală şi iritabilitate. Aproximativ 90 la sută din cantitatea totală de plumb din organism se depozitează la nivelul oaselor.

Chelatorii, indicaţi şi în bolile genetice

Unii agenţi chelatori sunt folosiţi şi în terapia pentru diverse boli genetice. Astfel, deferoxamina este ultilizată în talasemie, boală ereditară caracterizată prin hemoliză şi anemie. Boala necesită transfuzii repetate, din cauza cărora poate apărea supraîncărcarea cu fier, metal care se depozitează în diverse ţesuturi din organism.

Pentru prevenirea acestei supraîncărcări, se poate administra deferoxamină în mod asemănător schemei de tratament folosite în intoxicaţia acută cu fier. De asemenea, în boala Wilson, afecţiune genetică determinată de tulburările survenite în metabolismul cuprului, se administrează penicilamină.