Diureticele ne pot deshidrata

Medicamente care favorizează eliminarea excesului de sare şi de apă din organism, diureticele pot duce la apariţia deshidratării.

Deşi aduc beneficii importante ­organismului, datorită faptului că scad tensiunea arterială şi ajută inima să pompeze mai uşor sângele, diureticele nu sunt lipsite de reacţii adverse.

Acestea constau în urinare frecventă, apariţia deshidratării (uscăciune excesivă a gurii, scăderea cantităţii şi modificarea culorii urinei), apariţia stărilor de oboseală şi de slăbiciune (care ar trebui să dispară după ce organismul se obişnuieşte cu medicamentele).

De asemenea, dacă nu sunt administrate corespunzător, diureticele pot determina pierderea poftei de mâncare, stări de greaţă şi vărsături. În cazul în care unele ­reacţii persistă, este cazul să anunţi medicul.

Astfel de situaţii sunt: înceţoşarea vederii, stările de confuzie, transpiraţia excesivă, durerea în gât, tusea, ­zgomotele în urechi, sângerările, vânătăile neobişnuite sau pierderea rapidă în greutate. Trata­mentul trebuie întrerupt ­dacă apar erupţii cutanate.

Măsuri de precauţie

Înainte de a lua diuretice, anunţă medicul dacă urmezi orice alt tip de tratament medicamentos sau pe ­bază de plante.

Nu lua diuretice după ureche, unele fiind contraindicate în caz de insuficienţă renală, de diabet zaharat şi de gută.

Monitorizează-ţi tensiunea arte­rială şi funcţia renală pe durata ­administrării tratamentului.

Specialistul nostru
Prof. dr. Ioan Fulga
Şeful Catedrei de Farmacologie
Universitatea ­de Medicină şi
­Farmacie „Carol Davila"

Diureticele au trei indicaţii majore: hipertensiunea arterială, insuficienţa cardiacă, edemele de orice tip (exceptând edemele inflamatorii).

Unele diuretice puternice pot duce la apariţia stărilor de epuizare şi de ameţeală. Administrate pe termen lung, majoritatea diureticelor determină pierdere de ioni (sodiu, potasiu), de aceea tratamentul trebuie asociat cu o dietă bogată în vegetale care conţin potasiu.