Copil răsfăţat sau cu ADHD?

Starea permanentă de agitaţie, neatenţia şi impulsivitatea sunt simptome specifice tulburării hiperkinetice cu deficit de atenţie. ADHD, o afecţiune determinată genetic care constă în comportament impulsiv şi lipsă de atenţie, este subdiagnosticată în România.

Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie (ADHD) se diagnostichează în copilărie, poate fi asociată cu alte tulburări psihice ale copilului şi poate persista la vârsta adultă.

„În ţările europene, între 3 şi 7% din şcolari suferă de această tulburare dar, în România, estimăm că numărul ar fi dublu", afirmă prof dr. Voica Foişoreanu, medic primar neuro-psihiatru la Universitatea de Medicină din Târgu-Mureş.

Lipsa de stimulare a copilului, lipsa interacţiunii sociale şi a unor reguli stricte impuse de părinţii şi de adulţii din jurul copilului pot crea comportamente similare celor ale tulburării hiperkinetice cu deficit de atenţie.

Dificultăţile de diagnosticare ţin de faptul că predispoziţia genetică se corelează cu factorii de mediu, care pot creşte în mod dramatic riscul de manifestare a tulburării.

Prin urmare, doar teste specifice, realizate de medici psihatri pot diferenţia simptomele ADHD de comportamentul specific vârstei sau de „proasta-creştere".

„Diferenţa dintre un copil răsfăţat şi un copil cu ADHD se poate face folosind criterii corecte de diagnostic diferenţial, precum  interviurile şi chestionarele de tipul  ADHD- Rating Scale, KID- SCID, NEPSY, ADI-R şi ADOS, folosite în cadrul Clinicii de Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului  de la Spitalul „Al. Obregia", explică psihologul Crina Nedelcu de la Spitalul de Psihiatrie „Al. Obregia" din Bucureşti.

Tulburările psihice asociate fac diferenţa

Spre deosebire de copiii a căror educaţie lasă de dorit, în cazul copiilor cu ADHD există şi o serie de alte probleme psihiatrice sau de dezvoltare asociate. „ADHD pur este foarte rar, în 70% din cazuri se asociază cu alte tulburări psihiatrice precum tulburarea de opoziţie, tulburarea de de conduită (comportamentul neadecvat din punct de vedere social), întârzierea mintală, întârzierea de limbaj, ticuri, etc.", spune specialistul psiholog Crina Nedelcu.

Se poate diagnostica şi la bebeluşi

Potrivit specialiştilor, chiar şi bebeluşii pot fi diagnosticaţi cu tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie. „Vârsta minimă la care poate fi diagnosticată tulburarea este între 0-3 ani, când poate fi comorbidă cu tulburarea de spectru autist (TSA)", precizează psihologul Crina Nedelcu. Principalele simptome care se manifestă în perioada 0-2 ani şi care ar trebui să-i alarmeze pe părinţi sunt tulburările de somn, care constau în somn superficial, pe durată scurtă, treziri frecvente, plâns nemotivat, colici abdominale nejustificate. După 3 ani se observă deficitul de atenţie, iar copilul nu are răbdare, trece de la o jucărie la alta, se plictiseşte repede şi are mereu nevoie de stimuli noi.

Se tratează prin terapii comportamentale

Tehnicile de modificare a comportamentului copilului şi consilierea părinţilor sunt metode prin care se pot corecta simptomele date de ADHD. Terapia va pune accentul pe dezvoltarea abilităţilor sociale şi emoţionale, care îl vor ajuta pe copil să fie mai puţin impulsiv.

De asemenea, se va folosi sistemul de recompense (întărirea pozitivă şi negativă), prin care se urmăreşte respectarea regulilor şi limitarea comportamentelor neadecvate. „Tulburarea ADHD se poate trata prin terapie comportamentală şi măsuri educaţionale adecvate în urma cărora se dezvoltă circuitele neuronale specifice sistemului de recompensă", explică psihologul Crina Nedelcu. Potrivit specialistului, până la vârsta de 18 ani scade hiperactivitatea, dar se poate menţine deficitul de atenţie.

"ADHD pur este foarte rar, în 70% din cazuri asociindu-se cu alte tulburări psihiatrice."
Crina Nedelcu
psiholog