Chirurgia ortopedică reface vieţile „frânte“

Endoprotezele menţin mobilitatea articulară şi sunt suportate şi de către persoanele în vârstă. În lipsa lor, artroza, fractura de şold şi tumorile osoase pot provoca dureri severe şi cresc riscul de accidente vasculare din cauza repausului prelungit.

Fractura de şold este una dintre cele mai frecvente fracturi ale vârstnicilor în sezonul poleiului şi constituie o adevărată provocare pentru cel afectat şi pentru familia sa. Totuşi, ea presupune o intervenţie cu care majoritatea chirurgilor ortopezi sunt familiarizaţi, cea de înlocuire a articulaţiei şoldului cu o endoproteză. Aceste implanturi funcţionează similar unei articulaţii naturale, astfel că redau şansa la o viaţă aproape normală.

Fiecare persoană din România are dreptul la endoproteze în mod gratuit, prin Progamul Naţional de Endoprotezare, derulat de Ministerul Sănătăţii. Din nefericire, sumele care se alocă anual pentru aceste materiale se epuizează înainte de a-i putea ajuta pe toţi cei care au nevoie de ele.

„Marea problemă a chirurgiei ortopedice este lipsa implanturilor. Nu avem cum să operăm fără ele şi din nefericire nu există nici posibilitatea prescrierii acestor materiale pe reţetă", subliniază medicul specialist ortoped Cezar Stoicea de la Spitalul Judeţean din Târgovişte.

Implanturile, în funcţie de gravitate

Există mai multe tipuri de proteze de şold, cu preţuri ce variază între 1.000 şi 4.000 de lei, în funcţie de complexitatea lor şi de materialul din care sunt confecţionate. În cazul persoanelor care suferă o fractură pe fond de coxartroză (artroză a şoldului) se folosesc protezele totale. Acestea înlocuiesc atât capul femural (extremitatea sferică, superioară a osului coapsei), cât şi „cupa" din osul bazinului în care acesta se roteşte.

Pentru restul persoanelor, medicii apelează la proteze mai puţin costisitoare, precum protezele bipolare şi cele de tip Moore, care înlocuiesc doar capul femural. Potrivit Registrului Naţional de Endoprotezare (www.rne.ro), 8.716 operaţii de înlocuire a şoldului au avut loc în anul 2009, la nivelul întregii ţări, dintre care 5.941 au fost prin proteze totale.

Sunt decontate parţial de CNAS

Decizia de a folosi o anumită proteză se ia de către echipa medicală, iar dacă spitalul nu mai are în stoc proteza respectivă, pacientul intră pe o listă de aşteptare sau îşi achiziţionează singur implantul. „CNAS alocă o anumită sumă anual, din care spitalul dotează secţia de ortopedie-traumatologie cu proteze, în funcţie de numărul de cazuri înregistrate în anii precedenţi.

Se poate întâmpla însă ca aceste proteze să fie insuficiente sau să se acumuleze stocuri de proteze inadecvate, care nu se mai pot folosi", explică medicul primar ortoped Marius Filip de la Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti.Chiar şi persoanele vârstnice, de peste 80 de ani, pot beneficia de endoproteze, dacă nu au boli grave asociate, care să contraindice o intervenţie chirurgicală de trei ore, sub anestezie.

„Pentru că pacientul este în general vârstnic, cu multiple patologii asociate, echipa medicală evaluează beneficiile şi riscurile la care l-ar supune o eventuală intervenţie chirurgicală. Astfel, uneori se adoptă metoda conservatoare: pacientul primeşte medicamente analgezice şi este mobilizat cât mai curând, chiar şi cu şoldul rupt. Acesta se va deplasa cu un cadru pentru tot restul vieţii", explică medicul ortoped Marius Filip.

O articulaţie mai greu de înlocuit este cea a genunchiului, din cauza particularităţilor anatomice. 1.842 de protezări de genunchi s-au realizat în România în 2009. Indicaţia pentru acest tip de intervenţie o reprezintă, de obicei, boala artrozică, ce stă la originea unor dureri puternice. Mai rare sunt intervenţiile care înlocuiesc cotul sau glezna.

Coloana în „S" se îndreaptă cu tije şi cu şuruburi

Intervenţiile chirurgicale redau şansa la o viaţă normală adolescenţilor care suferă de scolioză severă. Recent, patru specialişti români au operat la Spitalul de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu" din Bucureşti cel mai grav caz de scolioză din lume, de 160 de grade, al unei adolescente de 16 ani.

Scoliozele provoacă tulburări neurologice, de mers, digestive, iar cele grave, cu unghi mai mare de 60 de grade, pot pune probleme cardiace şi respiratorii. 80% din scolioze apar la fete, odată cu intrarea la pubertate, pe fondul modificărilor hormonale, dar şi al unor predispoziţii genetice.