Ce indică mirosul înţepător de clor al apei din piscină. Boli de piele pe care le poţi lua din bazinele publice

Vara este abia la debut, dar mercurul din termometre a crescut mult peste media obişnuită a acestei perioade. Noi valuri de căldură se anunţă, astfel că până ajungem la mare, la plajă, în vacanţă, ne putem răcori şi la piscină. Dar, fără riscuri, doar în bazinele care respectă regulile standard de igienă.

Suprapopularea şi întreţinerea precară a piscinelor ne pot pune sănătatea în pericol. Bazinele publice pot deveni bombe dermatologice, iar bolile de piele sunt greu de tratat, atrag atenţia medicii specialişti.

În mod normal, piscinele se dezinfectează cu clor. Cantitatea se calculează după reguli bine stabilite, în funcţie de apa din bazin. Clorinarea apei trebuie repetată săptămânal, astfel încât calitatea apei de scăldat să fie apropiată de cea de băut.

Mirosul înţepător de clor nu este semnalul unei dezinfecţii eficiente, ci se datorează combinaţiei dintre clorul liber eliberat şi substanţele organice lăsate în apă de cei care se îmbăiază, potrivit dr.leventercentre.com.

În apa de piscină se mai adaugă şi un reductor de floră micotică, un stabilizator de pH cu efect de dedurizare şi substanţe antirugină, astfel încât scăldatul să fie sigur pentru piele. Piscinele moderne au şi alte sisteme de sterilizare a apei, cum ar fi filtrul UV, potrivit aceleiaşi surse.

La ştrandul public mai trebuie respectată o condiţie: să existe o suprafaţă de cel puţin 4,5 metri pătraţi de persoană, reciclarea apei să fie de doi metri cubi pe oră, iar analiza microbiologică a apei să se facă regulat. În bazin, nu este permis să existe mai mult de 100 bacterii/mililitru, iar E.coli să nu existe deloc.

Cele mai frecvente boli de piele luate din bazinele publice

Când apa din bazin nu respectă aceste condiţii, pot apărea infecţii ale pielii, urechilor şi ochilor.

Infecţiile microbioene fac parte din cele mai frecvente boli de piele pe care le poţi lua dintr-o piscină murdară. Aceste infecţii sunt declanşate de stafilococii patogeni lăsaţi în apă de pe pielea persoanei cu semne evidente de boală. Stafilococii patogeni găsesc în apa stătută şi caldă, un mediu prielnic de supravieţuire şi dezvoltare şi astfel infectează pielea celor sănătoşi, producând furuncule sau alte piodermite.

Infecţia cu pioceanic, un germene care se găseşte în special în intestinul copiilor mici, serotipul O. Se poate găsi în bazinele încălzite şi frecventate de aceştia sau în cele supraaglomerate. Pot apărea mici epidemii de foliculită cu debut acut după îmbăiere, localizate mai ales pe zonele acoperite de costumul de baie, deoarece aici contactul este mai prelungit, potrivit dr. Mihaela Leventer, medic primar dermatolog.

Marginea piscinelor, cel mai sigur rezervor de ciuperci

Micozele şi ciupercile sunt şi ele în acest clasament, favorizate fiind de umiditate şi de căldură, precum şi de maceraţia tegumentară. Zonele cu apă mică, supraîncălzite de soare şi suprapopulate, aşa cum sunt cele de la marginea piscinelor, constituie cel mai sigur rezervor de ciuperci. Micozele sunt cele mai frecvente îmbolnăviri, produse de scăldatul în bazinul public. Talpa piciorului şi spaţiile interdigitale sunt cel mai adesea afectate.

Candidoza se dezvoltă în pliurile naturale ale pielii sau cu pitiriazis verzicolor. Ciuperca se manifestă prin pete mici roz, cafenii sau albicioase, localizate cel mai adesea pe trunchi.

În urma plimbatului desculţ pe lângă piscină, pot apărea negi pe talpă. Denumirea lor medicală este de veruci vulgare plantare şi sunt cauzate de un virus care produce mici leziuni înfipte în piele, asemănătoare cuielor de tapiţer, aspre, dureroase, precum bătăturile şi extrem de neplăcute deoarece tratamentul se face numai prin cauterizare.

Alergia la substanţele folosite pentru dezinfecţie se produce la imersiunea în apă este o altă afecţiune care se manifestă prin mici pete roşii, intens pruriginoase care apar după îmbăiere. Copiii sunt cei mai afectaţi.