Ce factori ne tulbură echilibrul

Echilibrul corpului este rezultatul efortului conjugat al mai multor structuri din organism. Din acest motiv, el poate fi perturbat de numeroase afecţiuni.

Faptul că ne păstrăm direcţia atunci când mergem sau că ne aplecăm fără să ne dezechilibrăm este rezultatul bunei funcţionări a milioane de structuri specializate din corp. Muşchii şi tendoanele nu s-ar putea opune forţei gravitaţionale fără ajutorul aparatului vestibular şi al creierului, după cum comenzile cerebrale nu ar avea succes în lipsa unor nervi, articulaţii şi muşchi integri.

Ne susţine în repaus şi în mişcare

Aparatul vestibular face parte din urechea internă şi este format din os şi din ţesut moale. De echilibrul în mişcare sunt responsabile trei canale semicirculare, dispuse în cele trei planuri spaţiale, iar de echilibrul static, organele otolitice. Toate aceste structuri conţin endolimfă, un gel care se deplasează în funcţie de mişcările corpului, îndoind prelungirile unor celule receptoare.

În plus, organele otolitice conţin şi cristale de săruri de calciu. Atunci când rotim capul, în repaus, cristalele rămân pe loc, din inerţie. Aceste semnale ajung la celulele-receptor, sunt transformate în impuls nervos şi transmise la creier, care le interpretează şi elaborează comenzi pentru ajustarea echilibrului.

Cauzele neurologice, frecvente

Adesea, tulburările de echilibru sunt consecinţa bolilor neurologice. De aceea, un examen neurologic investighează întotdeauna această funcţie. La originea tulburărilor de echilibru pot sta afecţiuni cerebrale de tipul tumorilor, accidentelor vasculare, meningoencefalitelor sau sechelelor posttraumatice, precum şi afecţiuni ale sistemului nervos periferic (radiculite, nevrite).

Exerciţiile pe muzică de pian au efect benefic

Exerciţiile efectuate pe muzică de pian au crescut capacitatea de coordonare în rândul unui grup de persoane de peste 65 de ani. Studiul, realizat de medicii de la Facultatea de Medicină din Geneva, a prevăzut şedinţe săptămânale cu durata de o oră, timp de şase luni. Participanţii la studiu au executat mişcări multiple, din ce în ce mai dificile, care le solicitau capacitatea de a-şi menţine echilibrul. Printre ele s-au numărat mersul în ritmul muzicii şi schimbarea vitezei odată cu cea a liniei melodice.

Vertijul, cronic sau accidental

Afecţiunile urechii interne se soldează cu tulburări de echilibru. Una dintre ele, de cauză necunoscută, este boala Meniere, ce se manifestă prin stări de ameţeală (vertij), în care persoana afectată are senzaţia că se roteşte sau că totul se învârte în jurul ei. În cazul femeilor, retenţia de sare premenstrual poate agrava aceste crize. Şi vederea ne ajută să ne menţinem echilibrul, graţie comunicării dintre aparatul vestibular şi sistemul vizual.

Cu ajutorul ei, ne ajustăm poziţia în timpul mersului. Aşa se explică faptul că, atunci când ne rotim cu ochii închişi, ameţim mult mai repede decât atunci când ne „agăţăm" cu privirea de reperele din jur. Senzaţie temporară de vertij poate declanşa vizionarea unui film 3D.

Ochii şi creierul sunt obişnuiţi să creeze efectul 3D prin suprapunerea pe retină a două imagini bidimensionale. Vizionarea filmului cu ajutorul ochelarilor speciali supune aceste organe unui efort suplimentar. Greaţa şi senzaţia de ameţeală pot să apară  la persoanele cu strabism sau cu ambliopie (ochi leneş), dar şi la cele sănătoase.

Specialistul nostru
Prof. dr. Ovidiu Băjenaru 
preşedintele Societăţii Române de Neurologie
Spitalul Universitar de Urgenţă, Bucureşti

Menţinerea echilibrului în condiţii fiziologice este un proces extrem de complex, care implică participarea structurilor senzoriale şi motorii atât din sistemul nervos periferic, cât şi din sistemul nervos central. Tulburările de echilibru nu sunt, deci, o boală, ci un simptom în cadrul a sute de afecţiuni.

De aceea, şi tratamentul lor vizează boala care le determină. Desigur că şi kinetoterapia poate, în multe situaţii, să fie un ajutor binevenit, dar ea are efect numai dacă se asociază tratamentului de fond al bolii care a produs tulburările de echilibru. Ceea ce presupune ca obligatorie colaborarea kinetoterapeutului cu medicul neurolog curant.

Efect

Vertijul nu este o boală, ci un simptom cu multiple cauze.