Ce analize depistează la timp cancerul de prostată. Dieta nu joacă niciun rol în prevenţia celui mai frecvent cancer al bărbaţilor

Cancerul de prostată, al doilea ca frecvenţă dintre cancerele care apar la bărbaţi, reprezintă circa 15% din totalul tumorilor maligne diagnosticate, la nivel mondial. În ciuda numeroaselor cercetări, nu s-au descoperit, până în prezent, modalităţi de prevenire a acestei afectiuni, diagnosticarea timpurie fiind singura metodă prin care se poate scădea morbiditatea şi mortalitatea date de acestă maladie.

Dacă pentru unele tipuri de cancere istoricul familial joacă un rol extrem de important în predispoziţia către boală, în cazul cancerului de prostată, doar unul din 10 cazuri are o componentă ereditară.

„Au fost efectuate numeroase studii pentru a determina factorii implicaţi în apariţia acestei afecţiunii. Datele obţinute până în prezent nu au evidenţiat factori etiologici cerţi ai adenocarcinomului de prostată. Cu toate acestea, s-a constatat că istoricul familial este asociat cu o frecvenţă crescută a apariţiei acestei maladii, sugerând şi o predispoziţie genetică pentru cancerul de prostată. Totuşi cazurile ereditare reprezintă sub 10% din totalul cazurilor şi apar la o vârstă cu 6-7 ani mai mică decât media”, explică conf. dr. Dragoş Georgescu, medic primar urolog, în cadrul clinicilor Bio-Medica.

Acesta explică în ce constă, concret, protocolul de diagnostic pentru depistarea precoce a cancerului de prostată şi cu ce regularitate ar trebui efectuat.

Dieta sănătoasă nu garantează nimic

Nici măcar o dietă sănătoasă nu poate garanta că veţi fi ocoliţi de cancer de prostată, adaugă medicul urolog: „De asemenea, au fost efectuate numeroase studii în ceea ce priveşte atât factori endogeni, cât şi cei exogeni şi de mediu implicaţi în riscul de apariţie şi de progresie al cancerului de prostată. Astfel au fost studiate corelaţiile cu sindromul metabolic, diabetul zaharat şi tratamentul cu metformin, valorile colesterolului şi tratamentul cu statine, obezitatea, tratamentele cu testosteron etc. Pe baza rezultatelor tuturor acestor studii, ghidul elaborat de Asociaţia Europeană de Urologie a conchis că nu se poate stabili o dietă sau un tratament care să prevină apariţia sau progresia bolii”.

Tuşeul rectal şi testul PSA, investigaţii esenţiale

Astfel, diagnosticul precoce al afecţiunii rămâne singura metodă ce poate salva viaţa pacientului. Diagnosticul iniţial se bazează pe tuşeu rectal şi pe determinarea antigenului prostatic (PSA), util şi în diagnosticarea altor afecţiuni benigne ale prostatei. „Introducerea în practica urologică a determinării antigenului prostatic specific a modificat fundamental diagnosticul precoce al cancerului de prostată. Acesta este un marker specific de organ, putând avea valori crescute nu numai în cancerul de prostată, dar şi în adenomul de prostată, prostatite etc. Valoarea sa în diagnosticare este superioară tuşeului rectal sau ecografiei transrectale”, mai spune medicul urolog.

Momentul în care trebuie să începeţi să efectuaţi aceste teste, precum şi intervalul între controale se stabileşte de către medicul urolog, care va contura o strategie personalizată pentru depistarea precoce a acestei afecţiuni. „Se recomandă efectuarea unui PSA la bărbaţii peste 50 ani, această limită reducându-se la 45 de ani la pacienţii cu istoric familial de cancer de prostată. Ulterior,  strategia bazată pe risc recomandă efectuarea unui PSA la 2 ani pentru pacienţii cu PSA de peste 1 ng/ml la 40 de ani şi peste 2 ng/ml la 60 de ani. De asemenea, şi momentul la care nu mai este necesară o astfel de evaluare pentru depistarea precoce se stabileşte în funcţie de speranţa de viaţă şi statusul de performanţă al pacientului”, adaugă conf. dr. Dragoş Georgescu, medic urolog în cadrul Bio-Medica.

Analiza care pune diagnosticul cert

Deşi prezenţa cancerului de prostată poate ridica suspiciuni medicului pe baza tuşeului rectal şi a valorilor PSA, un diagnostic cert se poate pune doar prin puncţie biopsie. Pe lângă modificările la tuşeul rectal şi valorile PSA, indicaţia de efectuare a puncţiei trebuie să aibă în vedere vârsta şi afecţiunile asociate ale pacientului.

„Biopsia se efectueză transrectal sub ghidaj ecografic şi permite nu numai precizarea diagnosticului cancerului de prostată, ci şi agresivitatea acestuia, dată de gradul de diferenţierea celulară, şi ajută la stabilirea stadiului local al afecţiunii. Pentru un tratament adecvat, în funcţie de particularităţile fiecărui caz, în afara acestor date, poate fi necesară şi o evaluare imagistică prin RMN, scintigrafie osoasă, petCT”, explică medicul.

După analiza tuturor acestor date, medicul stabileşte strategia terapeutică şi protocolul de urmărire a pacientului. Opţiunile terapeutice sunt multiple: de la supraveghere activă, prostatectomie radicală, radioterapie externă, tratament hormonal, până la chimioterapie. „Alături de acestea, sunt şi metode minim-invazive (brahiterapie, crioterapie, HIFU), unele aflate încă în fază de evaluare a eficacităţii”, conchide medicul urolog.