Câte produse modificate genetic punem, de fapt, în farfurie?
0Alimentele care conţin organisme modificate genetic sunt, în general, semnalate prin etichetă. Însă majoritatea produselor au în compoziţie, prin contaminare, „urme" de produse „mutante".
Semnalarea pe etichetă a prezenţei organismelor modificate genetic este obligatorie pentru toate ingredientele, aditivii ori aromele care au în compoziţie peste 0,9% astfel de organisme. Menţionarea pe etichetă a organismelor modificate genetic se face indiferent de proporţia respectivului ingredient în produsul finit, dacă este în concentraţie mai mare de 0,9%, potrivit legislaţiei europene.
Majoritatea produselor alimentare conţin între 0,1 şi 0,5 organisme modificate, prin contaminare involuntară în timpul procesului de fabricaţie, potrivit Direcţiei Generale a Concurenţei, a Consumului şi a Opririi Fraudelor din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor din Franţa.
În Europa, sunt autorizate circa treizeci de organisme modificate genetic (O.M.G.) pentru uzul alimentar uman şi animal. Dintre acestea, cele mai „prelucrate" genetic sunt porumbul, soia, rapiţa, bumbacul, sfecla de zahăr (tipul H7-1) şi cartofii (Amflora). Însă principalele producătoare şi exportatoare care îşi asigură în acest fel culturile sunt Statele Unite, Brazilia şi Argentina.
Ce riscuri implică pentru sănătate
Una dintre teoriile ce gravitează în jurul subiectului „organisme modificate genetic" este că nemaifiind nevoie de pesticide pentru a asigura vialibilitatea culturilor, ceea ce rezultă este mai puţin nociv pentru sănătate. Însă artificiile genetice care se fac în structura plantelor pe care le consumăm noi şi animalele pentru consumul uman să nu aibă chiar niciun impact asupra proceselor organice din corpul nostru?
Se pare că nici măcar alergiile, o consecinţă observată în cadrul mai multor studii, nu este recunoscută la nivel oficial în cazul organismelor modificate genetic aprobate în spaţiul comercial european. Totuşi, Joel Guillemain, expert în toxicologie la Agenţia Naţională de Securitate Sanitară a Alimentaţiei, a Mediului şi a Muncii din Franţa, citat de revista franceză „Sante magazine", nici n-a confirmat, nici n-a infirmat: „Nu se poate afirma fără ezitare că nu există absolut niciun risc".
Pe de altă parte, profesorul de Biologie Moleculară Gilles Seralini, de la Universitatea Caen, Franţa, citat de aceeaşi publicaţie, a demonstrat printr-un studiu realizat pe şobolani că hrănirea cu porumb şi cu soia modificate genetic determină inflamaţii la nivel renal şi disfuncţii hepatice.
Citeşte şi: Cât aluminiu „înghiţim" şi cu ce preţ pentru sănătate?
În viitor, etichetare şi mai precisă
Tocmai prin prisma potenţialelor riscuri pentru sănătate pe care le prezintă alimentele modificate genetic, mai multe state europene vor introduce ca măsură obligatorie şi semnalarea pe etichete a faptului că alimentele nu au fost modificate genetic, ci doar potenţial contaminate (inclusiv procentul de contaminare). Aşa se face că pe eticheta unui pachet cu carne de pui, de exemplu, se va găsi înscris: „hrănit fără O.M.G. (0, 1%)", aceasta însemnând că respectiva pasăre prezintă grad mic de contaminare cu O.M.G.
Există, totuşi, vreo cale de a le ocoli?
Agricultura ecologică exclude utilizarea ingineriei genetice. Însă nici măcar în cazul produselor inscripţionate cu sigla „AB" (agricultura biologică) nu există garanţii depline, pentru că capacitatea de sigilare a acestor culturi nu este 100%. În plus, etichetarea lor se face la fel ca aceea a produselor obişnuite, fără a specifica filiera de producţie.