Cât aluminiu „înghiţim” şi cu ce preţ pentru sănătate?
0Este atât de prezent în mediul nostru de viaţă, încât organismului îi este imposibil, la propriu, să scape de el în totalitate. Aluminiul nu este inofensiv, aşa că am face bine să ştim de unde vine şi, deci, cum să ne ferim de el.
Al treilea cel mai prezent element din scoarţa terestră, aluminiul impregnează natural solul şi pânza freatică. Iar cum costurile de producţie pentru extragerea lui sunt mici, industria îl foloseşte intens, prilejuindu-ne contactul zilnic cu el. Aluminiul se găseşte în apă, în legume, în formulele de lapte pentru bebeluşi, în ustensilele de bucătărie, în ambalaje şi în dispozitivele pentru conservare. Ba chiar şi în vaccinuri şi în produsele de patiserie. Spre deosebire de fier sau de zinc, de exemplu, acest element nu are nicio funcţie biologică. Cu toate acestea, ajunge în sânge fiind absorbit prin piele sau prin tubul digestiv, odată cu alimentele care îl traversează. Studiile au arătat că 20% din aluminiu absorbit rămâne în organism, scăpând filtrelor de la nivelul rinichilor.
Se acumulează în oase şi în organe
Gradul său mare de toxicitate a fost constatat în cazurile de expunere profesională, la persoanele care făceau dializă. Acestea au dezvoltat afecţiuni ale sistemului osos şi encefalopatii cu potenţial de deces. De altfel, s-a constatat, inclusiv la persoanele sănătoase care consumaseră apă de la robinet, că aluminiul nu a fost în întregime eliminat din organism. El se acumulează în oase, la nivelul plămânilor şi al ficatului şi, atenţie, la nivelul creierului (n.r. - conform unor teorii, depozitele cerebrale de aluminiu stau la baza dezvoltării demenţei de tip Alzheimer).Agenţia Europeană de Securitate Alimentară (EFSA) a stabilit valoarea toxică de referinţă la 1mg per kilogram corp şi pe zi.
Citeşte şi: 5 motive să mănânci caise
Cum ajunge în organism
Băuturile precum ceaiul şi ciocolata cu lapte, legumele, pâinea, biscuiţii, apa, conservele, produsele de patiserie şi prăjiturile sunt principalele surse alimentare de aluminiu. Majoritatea lor au în compoziţie aditivi alimentari ce conţin aluminiu: E173 (colorant), E520 şi E 523 (întăritori), E541(agent de afânare), E554 - E556, E 558şi E 559 (antiaglomeranţi) şi E1452 (înlocuitori).
De asemenea, folosirea vaselor şi ustensilelor din aluminiu în bucătărie, mai ales în prezenţa acidităţii (oţet, tomate, etc.) este o cale foarte întâlnită de intoxicare.
Şi cosmeticele şi fardurile care au ca ingrediente clorhidratul de aluminiu, alaunul, alumina sunt un mijloc de intoxicare cu acest metal. Dintre acestea, au potenţial toxic semnificativ antiperspirantele, măştile pe bază de argilă (conţin 60-80% silicaţi de aluminiu, care, ce-i drept, se absorb mai puţin decât alte săruri de aluminiu) şi cremele de protecţie solară cu conţinut mineral.
Nu în ultimul rând, polemica legată de adjuvanţii aluminici din compoziţia vaccinurilor rămâne actuală. Aceştia sunt folosiţi de către producătorii de vaccinuri pentru că produc o inflamaţie locală care pune în gardă sistemul imunitar că organismul trebuie apărat. Dincolo de mimarea unui răspuns imunitar, aceşti compuşi se află la originea unor reacţii secundare postvaccinare, printre care: oboseala, durerile musculare şi tulburările cognitive.
Citeşte şi: Un nou scandal în jurul băuturilor Coca-Cola/Pepsi-Cola