Când este indicată urografia

Investigaţia „vede“ căile urinare, dar şi tulburările de funcţionare a aparatului excretor.

Urografia este o metodă utilizată zilnic, cu succes în spitalele româneşti, deşi în Occident este folosită din ce în ce mai rar, fiind înlocuită de tomografia computerizată cu substanţă de contrast. Ea oferă, la preţuri accesibile, informaţii despre structura şi despre funcţionarea aparatului renourinar. Este indicată persoanelor care suferă de dureri de cauză renală sau de tulburări urinare care nu primesc un diagnostic prin ecografie.

Se injectează o substanţă de contrast

„Urografia este o metodă foarte bună, pentru că arată nu doar aspectul morfologic al aparatului renourinar, ci şi funcţionarea rinichiului. Ecografia arată doar rinichiul şi localizarea pietrelor", explică prof. dr. Petrişor  Geavlete, medic primar urolog şi şeful Clinicii de Urologie a Spitalului „Sf. Ioan" din Bucureşti.

După cum îi spune şi numele, tehnica permite obţinerea de imagini ale căilor renourinare. Procedeul constă în injectarea de substanţă de contrast pe cale venoasă, la nivelul plicei cotului, urmată de radiografierea abdomenului inferior. Metoda se bazează pe faptul că orice substanţă din sânge ajunge în rinichi, unde este filtrată şi eliminată prin urină şi, fiind vorba despre o substanţă radioopacă, traseul acesteia prin căile renourinare devine vizibil pe filmul de radiologie.

În acest fel, urografia permite vizualizarea eventualelor obstacole de la nivelul căilor urinare, cum ar fi tumorile renale sau vezicale ori calculii radiotransparenţi (cei radioopaci sunt vizibili pe radiografia standard). De asemenea, evidenţiază malformaţiile căilor urogenitale. Acestea provoacă acumularea de urină în amonte, mai sus de obstacol, şi mărirea rinichiului (hidronefroză).

Poate fi realizată în mai mulţi paşi

Pentru a primi informaţii despre dinamica funcţionării aparatului renourinar, medicii apelează la urografie, realizată în mai mulţi paşi. Astfel, după injectarea substanţei de contrast, se repetă iradierea cu raze X la intervale de 5, 15, 30 de minute, numite timpi urografici.

În acest fel, va surprinde umplerea căilor urinare la diverse etaje: rinichi, uretere, vezică urinară. Uneori, în caz de rinichi „leneş", poate fi nevoie să se repete investigaţia imagistică şi mai târziu, în decurs de 24 de ore. De asemenea, este singura metodă care poate surprinde abaterile de la traiectoria normală a urinei.