Boala sărutului, frecvent confundată cu răceala
0Anual, o persoană din două mii este diagnosticată cu mononucleoză, potrivit statisticilor. De cele mai multe ori însă afecţiunea este trecută cu vederea, deoarece debutează cu simptome specifice răcelii.
Cunoscută şi sub denumirea de mononucleoză infecţioasă, boala sărutului apare în urma infectării cu virusul Epstein-Barr. Deoarece mediul proprice de dezvoltare a virusului este saliva, boala se transmite fie prin sărut, fie prin folosirea la comun a tacâmurilor.
În mod obişnuit, primele semne de boală apar la circa o lună şi jumătate de la infectare şi sunt specifice mai degrabă răcelii sau gripei. De aceea, în multe cazuri, mononucleoza este confundată cu răceala. În fazele de început ale bolii, poate apărea o stare generală de rău însoţită de febră, durere de cap, dificultate în respiraţie, umflarea ganglionilor ori senzaţia permanentă de foame. Printre semnele distincte se numără petele de culoare albă care apar pe peretele posterior al faringelui sau al amigdalelor.
Diagnosticul se stabileşte pe baza anamnezei (discuţiei cu medicul) şi a unui test numit Monospot care depisteaza virusul Epstein-Barr.
În unele cazuri, se impune odihna
Există situaţii în care, după circa o lună, boala trece de la sine, deoarece simptomele sunt uşoare şi nu necesită tratament. În alte cazuri însă, din cauza simptomelor sâcâitoare, persoana în cauză are nevoie de odihnă. Tratamentul constă în administrarea de medicamente pentru reducerea febrei (ibuprofen sau paracetamol), iar în cazul în care amigdalele se umflă, de ajutor pot fi antiinflamatoarele nesteroidiene (indometacin sau diclofenac). De asemenea, se recomandă un consum ridicat de lichide (peste doi litri pe zi) şi o dietă compusă din alimente uşor de digerat, precum, fructe, legume, carne de pui şi de peşte.
În cazul în care febra atinge 39 de grade Celsius şi persistă mai mult de două zile, se impune consultul medical.
Pot apărea complicaţii
Deşi este o afecţiune aparent banală, mononucleoza nu este lipsită de complicaţii. În unele cazuri, poate apărea aşa-numita ruptură de splină, ce se manifestă prin durere acută în partea stângă a corpului, ameţeală, respiraţie îngreunată şi palpitaţii. De asemenea, se pot crea premisele pentru apariţia anemiei autoimune hemolitice şi a o serie de complicaţii neurologice,de tipul meningitei cu lichid clar şi encefalitei.
Potrivit medicilor, complicaţii grave apar îndeosebi atunci când infectare survine după vârsta de 30 de ani.
Virusul rămâne în corp toată viaţa
Din păcate, odată contractat, virusul rămâne în corp toată viaţă. Potrivit medicilor, boala are un singur episod însă există posibilitatea ca pe fondul unui sistem imunitar slăbit boala să recidiveze.
În cazul infectării copiilor sub vârsta de 10 ani,mononucleoza nu se manifestă, însă aceştia rămân purtători ai virusului toată viaţa.
Citeşte şi:
Boli care se pot transmite prin sărut