„Boala mâinilor murdare” în România: o afecțiune în creștere, adesea asimptomatică la copiii sub 6 ani

Hepatita A, cunoscută drept „boala mâinilor murdare”, este o afecțiune care poate produce infecții în masă, comunitățile închise având cel mai mare risc.

Hepatita A, cunoscută și ca „boala mâinilor murdare”, este o boală infecțioasă a ficatului cauzată de virusul hepatitic A (HAV). Produce o inflamație hepatică temporară și, spre deosebire de hepatitele B sau C, nu devine, de obicei, cronică. Este o hepatită virală, la fel ca și hepatitele B, C, D și E, în schimb modul de transmitere și evoluția sunt diferite. Cu doar câteva zile în urmă, Direcția de Sănătate Publică Dolj a anunțat mai multe focare de hepatita A în câteva localități.

„Hepatita virala A este răspândită în toată lumea, ariile geografice putând fi caracterizate de un nivel al endemicității înalt, intermediar și scăzut. Nivelele de endemicitate sunt legate de condițiile igienico-sanitare. În zonele cu endemicitate crescuta, adulții sunt în general imunizați și epidemiile de HVA sunt neobișnuite”, se arată într-un material informativ postat pe site-ul oficial al Direcției de Sănătate Publică Olt.

Cum se manifestă hepatita A, cât rezistă virusul

Formele de manifestare a hepatitei A pot fi de la ușoare până la severe, durata bolii variind între două săptămâni și câteva luni. Cele mai temute complicații ale hepatitei A sunt hepatita fulminantă și insuficiența hepatică (rată de fatalitate de 0,1-0,3%). Cei care trec prin boală obțin imunitate pentru tot restul vieții.

Unul dintre riscurile mari legate de hepatita A este acela că virusul poate fi stabil în mediu timp de luni de zile, fiind rezistent la cele mai comune metode de păstrare a alimentelor: uscarea și congelarea. Virusul este relativ stabil la niveluri scăzute ale pH-ului și la temperaturi moderate, dar poate fi inactivat la temperaturi ridicate (de peste 85 grade Celsius) și atunci când este folosit clorul.

La risc de a dezvolta boala sunt persoanele care călătoresc în zone cu endemicitate crescută a HVA, grupurile populaționale care trăiesc în condiții improprii, persoanele care folosesc droguri injectabile și, foarte rar, beneficiarii de sânge și produse din sânge.

„Conform datelor din sistemul european de supraveghere (TESSy): copiii cu vârste între 5-14 ani sunt cei mai afectați, iar cele mai multe cazuri raportate sunt în lunile septembrie și octombrie”, se mai arată pe site-ul DSP Olt.

Dificil de diferențiat față de celelalte hepatite virale acute

Semnele și simptomele hepatitei A sunt dificil de diferențiat față de celelalte tipuri de hepatite virale acute. De obicei boala debutează brusc, cu febră, stare generală de rău, anorexie, greață, disconfort abdominal, icter (îngălbenirea ochilor și a pielii), urină închisă la culoare și scaune decolorate.

„Simptomatologia clinică, de obicei, nu durează mai mult de 2 luni, cu toate că la 10% -15% din persoane, semnele și simptomele se pot prelungit până la 6 luni”, mai arată sursa citată.

Manifestarea bolii este strâns legată de vârstă, astfel că la copiii cu vârsta mai mică de 6 ani infecția poate să treacă neobservată (70% din cazuri sunt asimptomatice), în timp ce la adulți și la copiii cu vârsta peste 6 ani apare icterul (la peste 70% dintre pacienții din această categorie de vârstă). Majoritatea pacienților se recuperează complet în 2–6 săptămâni, iar trecerea prin boală conferă imunitate pe viață.

Denumirea de „boală a mâinilor murdare” are directă legătură cu transmiterea, care se face pe cale fecal-orală. Virusul hepatitei A este abundent excretat în materiile fecale și poate supraviețui în mediu pentru perioade lungi de timp. Infecția este, de obicei, dobândita prin ingerarea de alimente, sau apă contaminată cu materii fecale. Transmiterea se face direct de la persoană la persoană, fiind favorizată de condițiile precare de igienă. Ocazional, transmiterea poate avea loc prin contact sexual (anal-oral) și transfuzii de sânge.

Cum se previne boala. Care este perioada de contagiozitate

Perioada de incubație medie este de 28-30 de zile (din intervalul de 15-50 zile). „Studiile arată că perioada de maximă contagiozitate apare în ultima jumătate a perioadei de incubație și continuă câteva zile după debutul icterului. Cele mai multe cazuri nu mai sunt contagioase după prima săptămână de la debutul icterului, deși la copii a fost documentată o excreție virală prelungită (până la 6 luni)”, mai arată specialiștii în sănătate publică.

Respectarea regulilor de igienă este principala măsură de prevenție a hepatitei A. Spălarea frecventă și corectă a mâinilor, cu apă și săpun, în special înainte de masă și după folosirea toaletei, este regula de aur.

Se recomandă, de asemenea, consumul de apă sigură (fiartă sau îmbuteliată, în special în zonele cu risc). Tot din setul de măsuri care vizează siguranța alimentară amintim evitarea gheții preparate din apă nesigură. Este de preferat decojirea fructelor și legumelor și evitarea fructelor de mare (stridii, scoici) crude sau insuficient preparate termic. Și mâncarea vândută pe stradă, din surse nesigure, poate reprezenta un risc.

Asigurarea de condiții bune de canalizare și aprovizionare cu apă potabilă sunt condiții esențiale pentru prevenirea îmbolnăvirilor în colectivități, la care se adaugă eliminarea deșeurilor. Un rol esențial în prevenirea îmbolnăvirilor îl are de asemenea educația sanitară în comunități și școli.

Cea mai eficientă metodă de prevenire rămâne în schimb vaccinarea, care în România nu face parte din calendarul național de vaccinare, ci este recomandată în special: copiilor din zone cu incidență crescută; persoanelor care călătoresc în zone endemice; personalului din sănătate, alimentație publică, colectivități; pacienților cu boli hepatice cronice (având în vedere riscul de hepatită fulminantă în cazul dezvoltării bolii).

Persoanele care au intrat în contact apropiat cu un bolnav pot beneficia de vaccin sau, în unele cazuri, de imunoglobuline pentru protecție rapidă.