Beneficiile şi riscurile testelor iradiante

Radiografiile, tomografia şi osteodensitometria DEXA sunt investigaţii pe care, de multe ori, medicii se bazează pentru a pune un diagnostic corect. Cu toate acestea, razele X pe care le emit nu sunt lipsite de efecte adverse. Aşadar, trebuie realizate cu precauţie.

Un studiu realizat în Statele Unite ale Americii şi în Suedia a arătat că mamografia, utilizată ca metodă de screening, o dată pe an, la femeile de peste 40 de ani a scăzut mortalitatea prin cancer la sân cu 30 la sută.

Specia­liştii din România spun că, totuşi, mamografia nu poate fi utilizată ca metodă de screening, adică nu trebuie făcută de toate femeile după vârsta de 40 de ani, o dată pe an. Explicaţia este că radiografia mamară este o investigaţie iradiantă şi, chiar dacă nivelul de radiaţii emise la o singură mamografie nu este îngrijorător, repetarea ei în fiecare an poate avea consecinţe neplăcute.

Mamografia, femeilor cu istoric de boală

Femeile care ar trebui să monitorizeze cu mai multă atenţie ţesutul mamar şi, deci, să facă regulat mamografii, începând chiar de la vârste mai tinere, 35 de ani, sunt cele care au avut în familie persoane cu cancer la sân. În cazul lor, se recomandă realizarea unui test genetic pentru depistarea variantelor BRCA 1 şi BRCA 2.

Dacă rezultatul testului este pozitiv, trebuie făcută mamografie o dată pe an, fiindcă aceasta este metoda prin care se pot depista şi cele mai mici formaţiuni maligne. Potrivit specialiştilor, de la momentul formării unui mic nodul ce poate fi văzut cu ajutorul radiografiei mamare şi până când acesta devine palpabil poate să treacă un an.

DEXA «vede» riscul de fracturi

Cu ajutorul osteodensitometriei DEXA se măsoară densitatea minerală osoasă, adică se poate depista osteoporoza încă din fazele incipiente. Este o investigaţie care se recomandă femeilor după ce au intrat la menopauză, dar şi bărbaţilor de peste 50 de ani.

Razele X de intensităţi diferite străbat osul pentru a vedea gradul de deteriorare a acestuia şi arată, de asemenea, riscul de fracturi. Gradul de iradiere este foarte redus, dar se adună cu cel al celorlalte investigaţii iradiante la care putem fi supuşi de-a lungul vieţii.

Radiaţiile se acumulează

Fiecare radiografie, indiferent cât de puţine raze X a folosit, contribuie la o serie de modificări în organism, care sunt ireversibile. Astfel, cu cât facem mai multe investigaţii iradiante, cu atât modificările din corp sunt mai importante. În plus, investigaţiile imagistice nu sunt singura sursă de radiaţii la care suntem expuşi. Călătoria cu avionul ne iradiază, la fel şi materialele radioactive din mediul înconjurător (3 miliSievert - unitatea de măsură a radiaţiilor).

Prin urmare, toate acestea, cumulate, cresc nivelul de iradiere şi implică riscuri pentru sănătate. Expunerea excesivă la radiaţii X poate duce la apariţia unor afecţiuni ale pielii, la arsuri severe sau la cancer localizat. Dacă sunt distribuite pe porţiuni mari ale corpului, astfel încât să ajungă la măduva osoasă, există chiar riscul de leucemie.

Cele mai sensibile organe la razele X sunt testiculele, ovarele şi sânii. Investigaţiile iradiante sunt interzise gravidelor, deoarece iradierea fătului este foarte periculoasă. După vârsta de 45 de ani însă, raportul beneficii-riscuri se schimbă.  Astfel încât este mai important să se depisteze din vreme anumite afecţiuni cu ajutorul investigaţiilor imagistice iradiante şi se iau mai puţin în considerare riscurile pe care le presupune iradierea.

PET/CT, cea mai detaliată

Tomografia computerizată cu emisie de pozitroni, cea mai iradiantă analiză imagistică, este şi cea care oferă cele mai detaliate imagini ale organelor investigate. În România există două aparate PET/CT, folosite în special pentru observarea evoluţiei bolii în cazul persoanelor care suferă de cancer şi care primesc tratament.

Metoda de diagnostic are şi alte indicaţii, cum sunt afecţiunile neuro-psihice (epilepsia) şi bolile cardiace. Însă PET/CT-ul iradiază de două ori: prin substanţa radioactivă introdusă în corp şi extern, prin razele X.

Specialistul nostru

Dr. fiz. Constantin Milu
CPI, preşedintele Societăţii Române
de Radioprotecţie

Beneficiile pentru sănătatea publică ale utilizării în medicină a radiaţiilor sunt de necontestat. Totodată, se recunoaşte faptul că utilizarea medicală reprezintă sursa principală de expunere la radiaţii ionizante a populaţiei, dintre toate sursele create de om.

De aceea, folosirea radiaţiilor în medicină, cu maximum de eficienţă diagnostică şi cu minimum de risc pentru populaţie constituie o preocupare majoră a autorităţilor de reglementare nucleară şi de radioprotecţie. Riscul pentru sănătate determinat de procedură depinde, evident, în primul rând, de doza de radiaţie eliberată per procedură, dar şi de radiosensibilitatea organului expus şi de vârsta pacientului.

Nu există o limitare a dozei de radiaţii  eliberate unui pacient şi, de aceea, nici a numărului de examinări radiologice. Se fac atâtea radiografii câte sunt necesare stabilirii unui diagnostic corect, în interesul sănătăţii pacientului.

Limită

OMS recomandă ca analizele unei singure persoane să nu depăşească 20 mSv pe an.